Povestea Maslinului Salbatic

In lista mea de prieteni exista cativa de la care nu incetez sa invat in fiecare zi. Unul dintre ei este Ioana alias Micul Print. O poveste frumoasa de om, profesor de matematica in Constanta. Si cum oamenilor frumosi li se intampla adesea povesti frumoase, iata, cu permisiunea ei si a Domnului Profesor Popovici „Povestea Măslinului Sălbatic”:

Din motive de securitate, autoritatile tunisiene au decis ca toate meciurile Ligii Profesioniste de Fotbal sa fie jucate fara spectatori pe stadioane. Una din echipele importante ale campionatului – C.S Hammam-Lif – a decis ca aportul fanilor este foarte important pentru rezultatele bune ale echipei si a permis suporterilor sa isi incurajeze echipa fara a fi prezenti fizic pe stadion ori in apropierea lui cu ajutorul agentiei Memac Ogilvy Label Tunisia.

Poveste cu o stewardesa

10.000 de metri. Bing-bang, bing-bang – iata sunetul pe care-l astept. Viata mea se rezuma la asteptarea unui sunet idiot. Imi petrec viata la 10.000 de metri si trebuie sa inghit toate prostiile pasagerilor. Obligatia mea profesionala este ca sa accept totul, cu zambetul pe buze. La zborul trecut am avut o pereche de gemeni care au plans non-stop, timp de 7 ore. Sunt convinsa ca au adormit imediat dupa aterizare si, in urmatoarele doua zile, nu se vor trezi decat ca sa manance.

In fiecare Duminica in ziarul local este o rubrica pe care o caut cu placere. Se numeste „Casatorii si Aniversari”. Prezinta nu doar detalii despre casatoriile a diferite cupluri ci si felul in care s-au cunoscut si s-au curtat.

„Mai stinge si tu din stelele alea ca nu ma lasa sa dorm!” mi-a spus. Si am suflat, cam trist, caci imi placeau, si jumatate de cer s-a facut negru. A stat putin, apoi s-a’ntors spre mine: „Sufla si-n celelalte, ca tot imi bat in ochi!” Am suflat. Dar, uitandu-ma sa nu ma vada, am luat repede una dintre stele si-am bagat-o in gura. Si in sfarsit, sub cerul de bezna a adormit. Eu m-am intins pe jos, alaturi, privind degeaba spre haul de nimic, gandindu-ma la steaua care-mi lumina cerul gurii. – Silviu Dancu

Pe 3 Aprilie 1973 Martin Cooper a vorbit la telefon in timp ce mergea pe strada in New York. La acea vreme era General Manager al Diviziei de Comunicatii Motorola. El a promovat ideea ca numerele de telefon nu ar trebui sa fie legate de locuri ci de oameni, iar ei ar trebui sa poata sa-si ia telefoanele cu ei oriunde se duc.

Lucy este originara din The Favourite Wonder Book de prin 1938 si este in deriva pe o harta vintage a Africii scanata dintr-o carte din 1880. Este gazduita in siguranta intr-o micuta barca aflata pe o baza de lemn si incrustatii de cartografiere. Lucy este parte a seriei „the red thread” iar micuta ei barca este impaturita din hartie veche de 100 de ani din paginile unei carti vechi de povesti.

A devenit aproape ritual sa caut povestile ce apar pe Facebook scrise de unii din oamenii pe care imi place sa-i citesc. Dintre toti, Silviu are talentul de a te lua cu el in poveste si a te face parte din poveste. Pana cand Silviu Dancu se va hotara sa lase FB-ul si sa stranga toate povestile sale, spuse si nespuse, intr-un volum, iata aici o mostra a talentului sau: