Openly private, secretly sociable

Astazi este aniversarea Informalului. Incerc o noua interfata pentru el. Nu va impacientati, nu vor fi schimbari majore: o mai buna optimizare, un newsletter, o alta asezare a articolelor in pagina principala, o mai buna grupare pe categorii (sper) … ma joc inca. Munca din spate insa pare complicata. Ma face sa ma simt ca si cand as scrie un roman (iar eu nu ma pricep la asta!) 🙂 Munca la propriul site imi da sentimente amestecate. Imi place ceea ce fac dar sunt vesnic nemultumita ca nu am feedback-ul pe care-l asteptam. Ma straduiesc sa pun lucruri interesante, diverse, cele mai multe noi. Caut miezul fiecarei povesti, caut fotografii frumoase, filme care sa transmita ceva … Si totusi micile mele bijuterii nu au aceeasi cautare ca frazele fara noima insirate de altii, ca bancurile proaste ori porcoase, ca „senzationalul” jegos … Eu incerc sa scriu corect, atat gramatical cat si ca mesaj. Nu ma hazardez in a ma considera scriitor, Doamne fereste!

Relativ recent am primit o invitatie (la gramada, nu personalizata) la o intalnire cu o tema ce atingea tangential activitatea mea – ceva legat de bloguri … doar ca eu nu am un blog. Blog inseamna un jurnal personal. Informalul este orice, numai jurnal nu. Desi invitatia n-a fost personalizata am fost totusi cautata din nou si intrebata daca vin.

– Nu! a fost raspunsul ce mi-a venit aproape fara sa ma gandesc.
– De ce?
– Pe langa faptul ca nu ma regasesc in definitia unui blog, nu imi plac evenimentele de acest gen … evenimentele … „sociale”. M-as fi asteptat sa urmeze o incercare de convingere ori poate de explicare a ratiunii pentru care eram considerata a fi “scriitoare” de jurnal. Nicidecum!
– Deci esti anti-sociala?
– Nu, sunt doar …. o persoana retrasa.
– Deci esti conservatoare.
– Eiiii, nu chiar .. Sunt doar mai retrasa.”

Instantaneu am inceput sa ma gandesc la lucrurile pe care le scriu si impartasesc voua aici si ma-ntreb: ce va face sa credeti ca ceea ce scriu are legatura cu un blog? Frecventa cu care ma intalnesc cu prietenii v-ar spune ca intr-adevar sunt o persoana retrasa. Apoi genul lucrurilor scrise de mine aici este altceva decat un cumul de destainuiri. Ba dimpotriva! In afara de ce am lasat la vedere in „cine sunt” si „ce-as vrea sa fiu”, la mine n-o sa gasiti galeti de ganduri aruncate pe panza alba a sevaletului numit blog … Si asta numai pentru ca, asa cum mie-mi place sa descopar omul de langa mine, dand la o parte fiecare platosa ce incearca sa-i ascunda … protejeze sufletul, asa imi place sa fiu descoperita prin ce scriu. Nimic in viata asta nu este oferit pe tava. Iar daca se intampla totusi asa, nu savuram la fel momentul descoperirii gustului …

Asadar astazi se implinesc 3 ani de cand am scris primele randuri. Este in continuare la fel de distractiv ca si in prima zi si am aceleasi emotii la fiecare postare. Si imi verific in fiecare zi traficul. Nu vreti sa stiti cum am facut la primul raport de pe Google Analytics! 😆 Pitic nebun! – mi s-a spus – si nu-s pitica, am un metru saptezecisicinci si nici silfida nu mai sunt demult! Dar entuziasmul nu l-am pierdut, nu mi s-a tocit! La mine e la fel ca si-n dragoste, imi pastrez entuziasmul, il cultiv, fac gesturi care sa nu-i matuiasca stralucirea. Ofer din toata inima, toata inima!

Si totusi, da, sunt o persoana retrasa. Cum ar spune prietenii americani openly private, secretly sociable. Dar va astept in continuare in lumea mea care este suta la suta a voastra. Am cunoscut datorita lui, informalului, oameni minunati! M-am imbogatit cu cativa prieteni despre care am mai pomenit aici si promit sa acord un spatiu mai generos acestui subiect curand. Unii dintre ei mi-au facut onoarea sa fie prezenti aici nu doar ca cititori. Si le multumesc si pentru prietenie si pentru ajutor.

N-am sa fac vreun clasament, n-am sa-i impart in niciun fel, dar trebuie sa le multumesc in primul rand lui Iulian Senos care m-a incurajat sa fac pasul dupa ce cochetasem cu site-ul lui auto, care m-a sprijinit si ma sprijina in continuare si datorita caruia site-ul asta nu a avut niciodata nicio problema tehnica si Siminei Ionescu – prietena si fosta colega (de facultate) de … 20 de ani la anul Baby!!! – care mi-a fost alaturi de la inceput, m-a incurajat si mi-a ascultat toate ideile ce-mi fulgerau prin minte, dar care mi-a si scris cateva cronici de calatorie extraordinare!

Ceilalti, pentru ca nu-mi place “restul”, mai des ori mai rar, insa desigur pentru totdeauna, mi-au infrumusetat site-ul si i-au crescut calitatea:

Anca Vasilache, Claudia Tanase, Rachel Sargent, Gabriela Pacea si Vlad Miron care au contribuit cu semnatura lor,

sau prieteni precum:

Adrian Petre, Cosmin Danila, Radu Lipsa, Carol Varga, Teo Paraschiveanu, Danix care mi-au dat voie sa le folosesc fotografiile (si cuvintele, in cazul lui Carol).

Pentru ajutor si prietenie, pentru ca ma vizitati si cititi va multumesc si va astept intotdeauna cu placere. Motto-ul site-ului a fost si va ramane intotdeauna: “te muti la mine?”

Iar vizitele sa vi se para intotdeauna asa cum mi s-a parut mie filmuletul de mai jos: cele mai scurte minunate 4 minute:

(foto: pixdaus)

19 comentarii pe “Openly private, secretly sociable

  1. Muuuuuultttiiii ani traiaaaasca !!!! sa traiesti licurici, sa ajungi in ce top de site-uri iti doresti tu, cu traficul pe care il doresti si cel mai important pentru tine stiu ca este : cu o audienta formata din cei pe care ii doresti sa vina sa iti viziteze spatiul virtual simplu, intim si discret! fata de prima postare, evolutia este mesmerizanta si cred ca daca nu te-ai fi identificat cu ce scrii, daca nu ai fi luat „jocul”asta atat de in serios nu ar fi fost decat un alt domeniu web care imi ia timp si nu imi da nimic inapoi !!

    Felicitarile le meriti pe deplin cat despre sustinere, you know my drill, orice pas in afara zonei de comfort este o lectie pe care ti-o poti pregati singura sau iti va fi servita cand te astepti mai putin. Frumusetea este ca tu ti-a ales singura directia si a iesit superb. Intotdeauna ai sa aici un licurici care o sa-ti sustina orice proiect, absolut oricare, neconditionat. Te pup cu mult drag !

  2. Multumesc mult, draga mea! Cum ma emotionezi tu pe mine … Iti multumesc pentru ajutor, sustinere, prietenie si dragoste neconditionata! Ca la catei suna, dar asa este, iar cine ne cunoaste pe amandoua stie despre ce vorbesc eu aici.

    Ma bucur mult ca asa vezi lucrurile, pentru ca tu stii cat de mult mi-am dorit sa iasa bine, si doar asa cum am vrut eu. Sarut mana!

  3. Glazen oog, pupam cu mult drag om bun. Nu se rupse, bre, da’ cica necesita un „lifting” usor. In plus i-as pune newsletter ca sa va vina automat noile postari in mail, as mari un pic fontul si cam atat … nimic pretentios. In rest pastrez si culoare si header si stil, adica ce-i esential 🙂

  4. 1. Tu esti stapana „casei”, tu decizi.
    2. Citind postarea asta am ramas stupefiat cand o persoana care nu te cunoaste isi permite sa te intrebe daca esti antisociala!!! Si tu in loc sa-i inchizi telefonul mai stai la discutii….. 😀
    3. Pupicicicici la Licuricicici
    4. Indiferent de „lifting” eu tot o sa dau un ochi pe site!
    5. Vezi punctul 3. 🙂

  5. Stiu ca esti fideluta si te iubesc pentru tot 😉
    Nu l-am injurat, ca ma distram 🙂 si l-am lasat sa vad pana unde merge …
    N-o sa se schimbe nimic dramatic, va arata la fel de bine.

  6. Bravo, Lucia,
    sa fii mereu copil, cred ca asta e cheia.

    si ai aratat-o aici, pina acum, asa de frumos…
    incit nu-mi fac griji: va fi frumos si mai incolo.

    Frumuseti, asadar, cit cuprinde,
    si ochi pentru ele
    (vorba ceea: important nu e doar sa privesti, ci sa observi)

    Drag, cum stii…
    iertare pentru rele suparari…

    ioana

  7. PS- asa e: filmuletul- minunat…

    cite minuni nestiute pune Dumnezeu in Lume,
    cite negraite si nemaivazute taine sint pe Pamint…
    – le intrezarim o clipa, ca acum, si raminem tacuti, smeriti si inlacrimati..

Comentati?