„Mai stinge si tu din stelele alea ca nu ma lasa sa dorm!” mi-a spus. Si am suflat, cam trist, caci imi placeau, si jumatate de cer s-a facut negru. A stat putin, apoi s-a’ntors spre mine: „Sufla si-n celelalte, ca tot imi bat in ochi!” Am suflat. Dar, uitandu-ma sa nu ma vada, am luat repede una dintre stele si-am bagat-o in gura. Si in sfarsit, sub cerul de bezna a adormit. Eu m-am intins pe jos, alaturi, privind degeaba spre haul de nimic, gandindu-ma la steaua care-mi lumina cerul gurii. – Silviu Dancu










Iulian Florea
- Edit
Minunata descriere a acestei drame umane.