Gata! Destul cu mesele de Paste si cu leneveala. De mult planuisem o vale nemarcata impreuna cu Dragos (un prieten din Poiana Tapului, mare amator de ture mai ales de iarna) si iata ca venise momentul. Incep putin filosofic un dialog imaginar cu toti „satulii” de Bucegi din varii motive: ba ca Valea Prahovei este supra-aglomerata, ba ca e plin de … hai sa zicem turisti necivilizati (a se citi jigodii care-si lasa urmele peste tot), ba ca ne-am saturat ca mereu mergem la munte acolo!

Daca cititi cronicile anterioare ale nefericitului, va puteti da seama din cauza cui am plecat la 3 … adica la 15:00, intr-o frumoasa sambata de final de vara. Iar pentru cei mai putin cunoscatori, muntii Baiului sunt acele culmi aparent domoale din dreapta noastra cand mergem cu masina sau cu trenul catre statiunile din Valea Prahovei sau la Brasov. Adica vecinii de peste drum ai Bucegilor. De altfel, una din principalele calitati a acestui masiv ce se intinde pe o suprafata de cca 300 kmp, este panorama spectaculoasa pe care o ofera catre abruptul prahovean al Bucegilor.