Cronica din Carpati – Braul Ciorînga Mare

CRONICA DIN CARPATI – Brâul Ciorînga Mare (Piatra Craiului)
Obiectiv: un traseu nemarcat din Crai intr-o frumoasa zi de Iulie
Perioada: 31 Iulie 2010
Participanti: Costel si Vlad

Sunt om “de Bucegi”. Merg in Busteni de cand nu stiam mersul biped sau sa articulez cuvinte. Mai tarziu mi-am petrecut verile copilariei si tineretii pe coamele Baiului, Zamorei si pe muchiile Jepilor, ale Vaii Cerbului sau pe platoul Bucegilor. Iarna pe partiile din Predeal sau mai nou, Azuga. Pe strada Caprioarei nr.1 in prima casa si curte, din ceea ce vedeti acum ca fiind cartierul Zamora si Poiana Tapului, mi-am petrecut poate cele mai frumoase momente ale copilariei. Oamenilor ce vor citi aceste randuri (se stiu ei care) si care au facut acele momente posibile, le datorez multumire si recunostiinta peste puterea cuvintelor.

Mai tarziu am descoperit Piatra Craiului unde, ca si in Bucegi, sunt ca acasa … ok gata, destul! Plec pe 31 Iulie 2010 cu Costel pe traseul nemarcat pe ruta Plaiul Foii – Cabana Ascunsa (sau Refugiul Sperantelor sau Refugiul Richita) – Brâul Cioranga Mare – Vf.Ascutit. La intoarcere urma sa alegem o ruta alternativa.

Din nou, vechea colectie “Muntii Nostri” ne este de folos. Aceste volume din anii ’70-‘80 sunt adevarate comori in biblioteca unui iubitor de munte. MULTUMIM! domnule Ion-Ionescu Dunareanu pentru volumul cu nr. 38 – Piatra Craiului.

Cei doi vagabonzi: Vlad si Costel
Plecam spre Plaiul Foii, unde parcam Loganul GTI-Turbo-M-quattro, facem bagajul de “tura” si o luam la picior inapoi spre Zarnesti. Stiind ce ne asteapta, punem o cordelina, un anou, 2 carabe si hamurile in rucsaci. Bineinteles, elementul esential, ce ar trebui in primul rand – CASCA ramane pe acasa. Asa suntem noi si ne place!

Braul Cioranga Mare reprezinta o prispa ce strabate oblic abruptul Timbalului Mare terminandu-se aproape de creasta nordica sub Vf. Ascutit. Se poate observa cu usurinta din drumul spre Plaiul Foii. Aceasta brana de altitudine prezinta totusi putine puncte dificile si solicita mai mult anduranta si antrenament. Este un excelent pasaj de pornire sau retragere spre/din traseele de escalada din peretele Nordic al Timbalului Mare.

Asadar o luam inapoi pe drumul auto spre Zarnesti, alimentam cu apa de jos iar in dreptul unei curbe stranse spre stanga, facem brusc dreapta si intram pe o pajiste ce continua ascendent pana in punctul ce intersecteaza Valea Padina lui Calinet pe care o urmam o buna perioada de timp. Nu sunt multe repere de descriere a acestei intrari in masiv, de aceea harta este obligatorie. Drumul urmeaza un sant destul de adancit pana in locul numit Izvorul lui Orlovschi, unde gasim un fir de apa captat si amenajat pentru alimentare. Daca nu ma insel, este cam ultimul loc de unde putem lua apa, loc ce trebuie insa lasat ingrijit asa cum l-am gasit. Cam de aici incepe distractia si sesiunea de poze.

In fata noastra apare un con de grohotis abrupt pe care urcam cu atentie catre peretele numit Malul Galben. Undeva in stanga acestuia se formeaza un horn destul de abrupt care reprezinta poteca noastra. Trecerea prin acest horn necesita atentie si eventual asigurare. Noi nu am folosit cordelina desi initial m-am echipat cu ham. Foarte indicata este insa casca. Neavand la noi, am ales prudent sa nu urcam in acelasi timp (Costel risca altfel o piatra in zona os’ciorului lacrimal). Aceasta intrare este oarecum un element tipic pentru creasta nordica a Pietrei Craiului. Abruptul este mult mai spectaculos decat versantul sudic dar si mai greu accesibil. Insa frumusetea salbatica a masivului o intalnim pe aceasta parte.

Malul Galben si intrarea in valcelul de acces catre poteca (spre stanga)

Si asa arata din interior

Dupa cum va spuneam: atentie la ce aruncati in urma si mai ales atentie daca sunteti in urma cuiva.

Trecand prin acest horn, poteca da intr-un hatis des, dar usor de urmarit si fara dificultati. Inca suntem in zona de padure insa urcusul este destul de sustinut si ajungem imediat in etajul coniferelor in apropiere de Refugiul Sperantelor sau “Richita” (in apropiere de locul unde a fost odata Cabana Acunsa).

Urcusul prin zona de conifere

Vedere spre N-E cu Plaiul Foii (Valea Barsei Mari) iar undeva in dreapta, Valea Bârsa lui Bucur

“BLONDE PE MUNTE” – compozitie de vara. N-am putut sa ma abtin dar intr-o zi o sa-mi multumeasca!

Refugiul Sperantelor (1.685 m)

De aici incepe intrarea in Cioranga Mare (spre stanga cum privesti spre abrupt) dar si catre cealalta formatiune asemanatoare din abruptul nordic al P.C., Brâul de Mijloc. Pentru a ajunge pe acesta din urma, se face dreapta pe poteca conturata, se depaseste locul numit Scara de Fier si se coboara putin in Padina lui Calinet. Nu acolo este insa drumul nostru, noi o apucam frumos spre stanga, prin hatis, pana unde poteca se termina intr-un valcel nu foarte primitor, “Valcelul cu Fereastra”. Este a doua parte mai tehnica a traseului si este foarte recomandata casca de protectie. Aici Costel mi-a trimis o “dedicatie” cat un pumn, pe care am prins-o in mana exact deasupra capatânii. Desi uneori sunt tentat, n-am sa-i intorc “favoarea”. Atentie: daca stanca este uda, Valcelul cu Fereastra trebuie abordat cu MARE atentie.

Traversare prin Valcel. Costel la aparat. Dupa ce daduse drumul la pietroi s-a gandit sa faca poze…

Catre NORD – EST din Valcel

“Miron si florile galbene”

Eu nu mai gaseam prize iar lui Mosteanu îi ardea de compozitii

Repet: daca stânca este uda, mare atentie! Folositi asigurare.

Pâna la urma, Craiul este infiorator de frumos!

Pe brâul Ciorânga Mare in ascensiune

Pasaj din Muntii Nostri: “Intrand pe brâul Ciorânga Mare, poteca urca pe sub peretii verticali de deasupra lui, fara nici o alta problema in afara pantei accentuate care imprima brâului inclinatia prin care este usor de identificat; drept repere pe parcursul acestei ascensiuni vom avea: intrarea in canionul “Ciorânga Mare” (1.665 m) apoi intrarea intrarea in “Vâlcelul Spalat (marcata printr-un mare depozit de grohotis) si, in final, intrarea in “Hornul Inchis” din Ciorânga Mare (1.790m). Aici marea brâna se desface in doua ramuri: poteca o urmeaza pe cea de sus, continuand urcarea spre creasta, in timp ce ramura inferioara se strecoara aproape la orizontala, sfârsind brusc deasupra vagaunii de pe firele superioare ale vailor Ciorânga Mare si Padina Popii”

Este cea mai frumoasa parte a traseului. Se merge efectiv pe brâna aceasta ce ofera o priveliste continua spre Valea Bârsei Mari cu cabana Plaiul Foii si “Padinele” ce coboara perpendicular din abrupt dar si in zare catre Poiana Marului sau in spate catre culmile Fagarasului. In dreapta gasim in permanenta uriasii pereti accidentati de calcar ai abruptului, semnul de unicitate al Pietrei Craiului in Carpatii romanesti. Suntem in inima podoabei acestui masiv in locul unde mergi cu mâna intinsa catre peretele de stânca dura din dreapta si cu panorama zecilor de culmi impadurite catre stânga.

Canionul Ciorânga Mare. O impresionanta aglomerare de calcar. Traseul continua (in poza) spre stanga

Peretele Padina Popii, iar in departare se vede Magura Codlei

Are credit la banca…
Deasupra amfiteatrului Padinii Popii (al carui perete este in poza mai sus) sfarseste si poteca noastra pe brâul Cioranga Mare. De aici iesirea in creasta este usor de gasit si nu este neaparat necesara urmarea unei poteci sau a unui vâlcel. Pur si simplu se face o catarare elementara pe terase de stanca pâna sub fata nordica a Vârfului Ascutit. Iesirea in creasta este usoara si se ajunge intr-o platforma apropiata de vârf (2.156 m). De aici privelistea este coplesitoare mai ales intr-o zi senina de vara asa cum am avut norocul sa prindem.

Ascensiunea catre creasta pe terase de stânca (sus)
Vedere in spate, spre Valea Bârsei Mari (jos)

Amfiteatrul Padinii Popii (2000 m altitudine)

Creasta Pietrei Craiului (in ordinea de pe tricou: Timbalul Mare, Timbalul Mic, Vf. Sbirii, Vf La Om)

Tara Branului (catre Sud), cu satele Magura, Pestera iar in departare, Bucegii. Incepuse sa se innoreze

Piatra Mica (stanga – 1.816m), Culmea Magurii (in spate – 1.375m), si muntele Zanoaga (dreapta – 1.375m)

Inculpatii pe Vf. Ascutit (2.156m)

Refugiul de pe Ascutit si varfurile din P.C. enumerate mai sus

La o “plimbare” deasupra Zarnestiului (sus). Salutari Dragos si sa ne mai intâlnim pe creste!

“muntii nostri AUR poarta” (jos)

Si cum orice urcare are si o coborâre, am ales Padina Popii spre refugiul Diana. Insa am dat peste un grohotis absolut nemernic pe care ne-am chinuit ceva sa-l trecem fara sa o luam la vale cu 1 tona de pietre pe lânga. La urcare probabil ca ar fi fost ceva mai decent.

Am continuat coborarea pana in zona de padure sub culmea Padinii Popii catre refugiul Diana (1.510 m) in Curmatura Prapastiilor. De acolo se urmeaza poteca marcata cu triunghi galben, pe valea Padinei Ursilor. Un moment nostim a fost cand Costel s-a rastit la un mal de pamant deasupra firului apei ce din departare si mai ales pe inserate parea ca un urs urias la adapat. Oricum vazand ca nu misca, am tras concluzia ca ori a intepenit de frica la glasul FERM al lui Costel, ori era altceva.

Si asa ajungem in drumul forestier-auto din Valea Barsei ceva mai departe de Plaiul Foii fata de cum am plecat. Tragem ultimele cadre si ne bucuram de o seara placuta dupa o zi asa cum ne place sa o numim “BUNA”! A fost intr-adevar o zi plina si BUNA, sanatosi sa fim sa mai facem!

Aceasta cronica nu se doreste a fi un ghid. Este doar un “jurnal” al unei zile superbe de vara petrecuta de doi prieteni intr-unul din cele mai frumoase masive ale tarii si Europei. Multumiri inca odata autorului colectiei Muntii Nostri, dl. Ion Ionescu-Dunareanu si d-lui David Neacsu, autor al unei cronici pe acelasi traseu pe care o puteti gasi pe Internet, si care mi-a fost de folos in gasirea unor repere pe traseul nemarcat.

Valea Bârsei Mari pe inserate
Brâul vazut de la cabana Plaiu Foii

Traseu o zi: Cabana Plaiul Foii – Valea Padinii lui Calinet – Refugiul Sperantelor (Richita) – Brâul Ciorânga Mare – Vf. Ascutit – Vf. Padina Popii – Refugiul Diana – Valea Ursilor (Padina Ursilor) – Plaiul Foii (si Dacia Logan J)