Cronica din Carpati. Episodul „Fagaras” – partea intai

Cronica din Carpati. Episodul „Fagaras” – partea intai

Avem o tara frumoasa si o stim cu totii. Nu are legatura cu niciun brand de tara ceea ce urmeaza in randurile de mai jos, desi – sincer – face mai mult sens pentru „Explore the Carpathian Garden” decat orice frunze si campanii platite cu sute de mii de euro. Incep astazi un serial minunat despre frumusetile de la noi de-acasa vazute prin ochii unor iubitori de munte. Cand spun iubitori de munte ma refer la acei frumosi nebuni care isi iau frumusel rucsacul in spinare, bocancii in picioare si o iau la batatorit carari pe care foooarte putini calca. Nu oricine ajunge acolo, insa daca va bate gandul dar nu aveti conditie fizica, dragoste neconditionata pentru munte si alte cateva zeci de calitati, v-as sfatui sa faceti ca mine: cititi CRONICA DIN CARPATI semnata de Vlad Miron. Lectura placuta! (prima fotografie apartine ecos magazine iar toate celelalte si urmatoarele ce vor veni sunt creatia si proprietatea autorului)

CRONICA DIN CARPATI – episodul “Fagaras”
Obiectiv: creasta Fagarasului de la V la E

Perioada: 14-19 august 2010
Participanti: Costel, Marius, Bogdan Unguru, Paul si autorul (Vlad)
Marele (la propriu) absent: HH (nu, nu e vorba de Helly Hansen, se stie el)

Initiatorul este Costel cum de multe ori se intampla si niciodata nu ne invatam. Cand vrem sa-l pedepsim o sa-l tinem la soare fara creme J, si-i povestim ce bine era pe vremea comunismului!

Costel Mosteanu		Unguru’ (Bogdan “Bathory” Bota)		Paul Petre
Marius (baciu oltean)		Vlad (adica io) zis si Miron

Asadar organizam logistica. Aparent simplu: lasam o masina in E undeva in zona vaii Sebesului, plecam cu cealalta spre Sibiu (Avrig mai exact) de unde intram in masiv. Da, ne-am emancipat, suntem dotati acum, au trecut vremurile trenurilor si „ia-ma nene” pe marginea DN-urilor. Amanam portiunea Turnu Rosu – Negoiu pentru perioadele cu concediu mai lung dar si pentru ca piciorul ungurului Bogdan fusese greu pus la incercare in urma cu cateva luni. Recuperarea nu a fost completa. O precizare: Bogdan nu este ungur, acesta este doar numele lui de alint.

Obiectivul era sa lasam masina undeva in Valea Sebesului sub Vf.Comisul, varf ce incheie creasta in E. Zis si facut. Adunarea sambata dimineata in Brasov, plecare spre Fagaras, balaurit cu masina prin toti coclaurii de pe alta vale decat cea pe care trebuie, fluieram a paguba prin campurile din preajma Sebesului si pe la 14:30 lasam in sfarsit masina pe drumul forestier ce duce spre Vf Comisul. Cred ca am folosit in ziua aceea harta mai mult decat pe toata creasta. Intr-un final pe la ora 15:40 oprim a doua masina in Poiana Neamtului langa cabana. In dreapta, cele 2 puncte “logistice”.

Aici “configuram” bagajele, si oricat incercam noi sa reducem (renuntand pana si la etichete) tot punem niste monstri in spate. Mancam ceva, impartim frateste hartia igienica, ii punem ungurului cat putem in rucsac in timp ce se spala mai jos la parau iar pe la 16:20 LA DRUM! cu prima destinatie cabana Bircaciu.

Drumul forestier urmareste un timp Valea Avrigului dupa care traverseaza paraul si incepe un urcus putin sustinut pana pe culmea impadurita a muntelui Barcaciu, unde facem primul popas pentru adapare si verificare in ce hal se prezinta Unguru’ cu piciorul. Treaba e buna, continuam pe cruce rosie urmand muchia pe care ajunsesem. In stanga noastra avem valea unui afluent al Avrigului ce desparte traseul nostru de muntele Picioru Bircaciu.

in poza – Vlad si Marius. In spatele nostru este traseul pe muchie.

La 18:30 suntem la Cabana Barcaciu (1.550 m) dupa ce parcugem o diferenta de nivel de aprox. 850 m. Langa cabana cateva corturi si “plutonul” de magari pentru aprovizionare, ce pasteau de voie.

mandrete de flacai – Paul, Costel si Marius (jos)

Suntem putin in intarziere asa ca marim pasul spre cabana Negoiu, punctul de oprire in prima zi. Poteca duce prin padure (unde facem cateva pauze de afine) pana pe culmea Scarisoarei.

Urmeaza un urcus pe poteca curbei de nivel a muntelui Puha pana ce ajugem intr-o cumpana. Avem in dreapta muchia si varful Serbota, in fata muchia Tunsului care se termina inspre sud (dreapta – fundal in poza) cu “colosul de piatra” al Negoiului.
Ajungem la lumina frontalelor pe la 21:30 la cabana Negoiu. Cazare, masa si… dus cald! (surpriza binevenita). Suntem putin ingrijorati de gleznele ungurului.

Facem planul pentru a doua zi: culmea si Vf Serbota – custura Saratii – Negoiu – Caltun si … mai vedem. (traseul din prima zi este marcat cu sageata rosie mai jos)

Traseul din prima zi este accesibil in majoritatea anului cu exceptia perioadelor din an cu zapada mare cand trecerea pe versantul muntelui Puha poate fi primejdioasa.
Cab. Poiana Neamtului – cab. Barcaciu – cab. Negoiu

A doua zi trezirea se face in mai multe etape. Ca de obicei, sunt in picioare mai repede si incep “jocul de glezne” in asteptarea camarazilor. Ungurul resimte piciorul, nu e de bine. Nu mai am stare, Costel se fofileaza cum are obiceiul de dimineata, iar eu plec cu 20 de min. mai devreme de unul singur catre Varful Serbota. 800m diferenta de nivel de la cabana in varf. Dupa 2h si 13 minute sunt in varf dupa ce parcurg muchia Serbota. (mai jos muchia si vf. Serbota si Custura Saratii).

Culmea Puha vazuta din muchia Serbotei – intre ele se gaseste caldarea glaciara a Serbotei

priveliste spre nord (Transilvania) de pe muchia Serbota

Ultima portiune catre Vf. Serbota (2.331 m) este mai anevoioasa si necesita trecerea unor pasaje de stanci si lespezi uriase. Ajung in traseul crestei principale marcat cu banda rosie. In fata noastra catre est isi apare pasajul tehnic numit “Custura Saratii” si colosul de piatra al Negoiului cu abruptul sau vestic.

Custura Saratii – muchie tehnica (sus)
Vf Negoiu (2.535 m) – jos

Valea glaciara a Saratii (priveliste spre N din Custura)

Si… Costel in ascensiune catre Vf. Serbota

Soseste si restul trupei si regrupam in varf. Prilej de haleala si socializare cu 2 baieti ce urcau din Turnu Rosu.

riga Crypto si lapona Enigel … pardon! Paul si Costel
indicatiile lui Costel (foarte apreciate de ungur). In poza, Vlad si Costel

Si intrarea in Custura Saratii. Desi nu foarte dificil, pasajul necesita multa atentie si ceva experienta pe stanca. Iarna, parcurgerea lui reprezinta o adevarata provocare. A… am uitat. Marius a decis pe varf, sa coboare la masina inapoi prin Barcaciu. Ramanem 4.

Da-i si urca! (e ca la TV, Costel fiind “vedeta”. Dar de fapt ala care face pozele este “profesorul”)
Undeva mica in vale, cabana Negoiu de unde venim. Marius era in drum spre masina si n-aveam idee ce bine face!
Traversand Custura Saratii

ascensiune “ungureasca” J
un ultim cadru cu Custura Saratii. Asteptam amatorii pentru tura de iarna

Varfurile Caltun-Lespezi si caldarea Caltunului cu lacul cu acelasi nume. Ultima parte de ascensiune spre Negoiu este, din nou, un abrupt de lespezi ce trebuie catarate. Nimic dificil insa, traseul este accesibil oricui. Iarna devine muuult mai interesant!

Trupa, pe al doilea varf al tarii (2.535m). La ora 17.00 ajungem pe Negoiu. Unguru’ se tine bine iar vremea e superba.

Dl. Paul Petre. Iar departare, undeva in zare se vede Moldoveanu (cine stie, cunoaste). Si nu, Paul nu e moldovean.

Vlad si Paul pe varf. Unguru’ la aparat.

La coborare (pasaj din “Muntii nostrii”):
“Din Varful Negoiu, creasta Fagarasului se arcuieste catre SE, fiind taiata de doua strungi despartite de varful La Strunga Dracului (2.485 m): Strunga Dracului prin care trece marcajul de creasta (banda rosie) si Strunga Doamnei prin care conduce marcajul de banda albastra.”

Alegem Strunga Dracului. Este mai scurt si mai tehnic Coborarea este asigurata cu lant dar cu cca. 16 kg de rucsac in spate nu e tocmai lejer. Am o mica disputa cu Costel referitoare la gradul traseului pe scara de alpinism. La orice spui, Costel ofera mereu o alternativa chiar daca aiureaza. Important este sa aiba o parere, alta decat cea a ta. Eu intampin o problema delicata: mi se rup pantaloni drept in …d! Devin marfa de carat in rucsac tot restul excursiei. Sau asa credeam. Destinatia finala a zilei: refugiul Caltun iar eu ratez un obiectiv: dubla Vf. Lespezi – Caltun… 🙂 prilej de o noua tura!

acolo trebuie sa ajungem

si acesta ne e drumul…

Intrarea in Strunga Dracului (in dreapta se continua spre S. Doamnei)

Dracu’ in Strunga Ungurului… aah! nu, pardon e INVERS! Strunga in Unguru’ Dracului…!? Nici asa? Ma rog, o potriviti voi!

Prin Strunga (unguru’ si eu mai jos)

Varfurile Lespezi – Caltun (2.522 si 2.510m)

Dupa iesirea din Strunga mai avem de parcurs aproximativ 1 ora pana la refugiul Caltun situat in caldarea glaciara a Caltunului, unde vom innopta. Suntem un pic cam rupti. Toata stima si consideratia pentru ungur care se tine tare. Traseul este plin de lespezi si extrem de pietros.
Refugiul. In spate, peretele estic al Caltunului

In interiorul refugiului. Mi-am luat camera fara baie!

Ajunsi la refugiu, ne “cazam”, bem apa de unde apucam. Daca o fi sa ne… macar ne…. toti! Vantul afara rupe cortul iar inauntru e aglomeratie mare. Ne reintalnim si cu cei 2 jupani de pe Serbota, care scot niscaiva bautura de ti se aprinde frontala cand iei o gura! Astazi am mers cam 9.5-10h, am plecat 5 am ajuns 4, mi-am rupt nadragii… TOTUL e ok!

20:45: scriu la lumina lanternei. Afara bate un “alizeu” si e un frig de nu mi-as lasa nici bocancii! Ne-am incalzit cu tuica, vodca, visinata, am impartit crestineste ciocolata si mancare in stanga si dreapta. Suntem veseli, ne apucam de bancuri si unu’ cate unu’ tragem obloanele. Ne fixam pentru maine obiectiv Balea si daca ne tin balamalele… Podragu. Se va dovedi ca batem campii.
cam asta am facut in a doua zi (evident marcat cu 2) – cab. Negoiu – Vf. Serbota – Custura Saratii – Vf. Negoiu – refugiul Caltun

7:40 ziua a 3-a. Trezirea si impachetarea. Vremea este foarte buna insa bate un vant absolut nemernic! Banda rosie continua pe coasta muntelui Laitel si ajunge pe varful cu acelasi nume (2.390m) dupa un urcus sustinut. De pe varf, privelistea crestei este incantatoare. In spatele nostru apare peretele masiv si sobru al Negoiului cu un aspect mai salbatic decat majoritatea versantilor pe care-i vom intalni de acum.

In poza: Negoiul (dreapta), Caltun-Lespezi (stanga) si caldaria Caltunului de unde venim. Vedere de pe Laitel (2.390 m)

Dupa coborarea Laitelului mergem sustinut pe linia crestei, depasim Vf Laita (2.397m), alimentam cu apa la izvorul de sub Turn si ajungem in saua Doamnei la 2.294m. Vedere spre nord catre Valea Doamnei.

sus – “la Turn”
jos – popas in Saua Doamnei deasupra Vaii Doamnei