Cronica din Carpati. Episodul “Fagaras” – partea a doua

Va invit in continuare la cel de al doilea episod al frumoasei aventuri numita „Cronica din Carpati”. Va spuneam la primul episod – si nu retrag absolut nicio silaba din ce-am spus atunci: Incep astazi un serial minunat despre frumusetile de la noi de-acasa vazute prin ochii unor iubitori de munte. Cand spun iubitori de munte ma refer la acei frumosi nebuni care isi iau frumusel rucsacul in spinare, bocancii in picioare si o iau la batatorit carari pe care foooarte putini calca. Nu oricine ajunge acolo, insa daca va bate gandul dar nu aveti conditie fizica, dragoste neconditionata pentru munte si alte cateva zeci de calitati, v-as sfatui sa faceti ca mine: cititi CRONICA DIN CARPATI semnata de Vlad Miron. Lectura placuta! (fotografiile din acest material sunt creatia si proprietatea autorului).

Cam intr-o ora si jumatate ar trebui sa fim in Fereastra Balei. Cateva dileme in grup: ramanem la Balea sau mergem pana la Podragu. Vremea este superba si ne permitem multe pauze de “peisagistica” si fotografie. Intersectam traseul spre cabana Piscu Negru. Cuprindem cu privirea piscul Balei si muchia Buteanu cu Varful Vanatoarea lui Buteanu (2.507m), urmatorul meu obiectiv.

Vremea este perfecta si avem vizibilitate excelenta asupra trapezului Vistea-Moldoveanu (acoperisul Romaniei)


Caldarea Balea

“Unguru si tehnologia”


Fernando Torres! (da, stiu ce credeti dar a baut numai apa plata, va asigur!)

Deschidere spre Valea Balei spre Nord Poteca de creasta catre varfurile Iezerul Caprei si Vanatoarea lui Buteanu


Lacul Capra si Varfurile Vanatoarea lui Buteanu si Capra. Vedere catre N-E de pe Vf Iezerul Caprei (2.417m)

Lacul, caldarea Balea si soseaua

Transfagarasan

Ajunsi in Fereastra Balei, ne despartim. Eu si Costel plecam spre Vanatoarea lui Buteanu, Paul si Unguru au coborat spre cabana. Dupa 20 de min. suntem pe Iezerul Caprei iar la 14:45 (dupa inca 40 min), Miron Vlad si Mosteanu Costel il “vaneaza pe Buteanu” la 2.507 m. Vremea tine cu noi, noi tinem cu Steaua. Gigi, pleaca! Varful este absolut superb.

Pe Iezerul Caprei (2.417m)

Caldarea Iezerului Caprei si lacul Capra. Traseul continua catre Est spre creasta Arpaselului


Vlad si Costel pe Vanatoarea lui Buteanu (2.507 m)

Vedere catre EST de pe Vanatoarea lui Buteanu – muchia Albotei cu Vf. Fantana, fereastra Arpasului iar in fundal Vistea si Moldoveanu

Vedere catre VEST de pe Vanatoarea lui Buteanu – in fundal, Vf. Negoiu


La coborare – imediat in stanga, Vf. Capra (2.494m).

Din varf, se poate alege si varianta peretului Vestic. Este insa o coborare (sau urcare din sens invers) de alpinism grad 1B-2A si poate fi folosit ca traseu de initiere. Echipamentul de asigurare este obligatoriu in acest caz. N-am retinut daca este marcat sau nu, sa completeze cititorii.

Am coborat sa intregim echipa la cabana Balea. Partea buna e ca Marius era deja acolo cu masina (THE RETURN OF MARIUS). Partea proasta … toate cabanele erau pline si am fost nevoiti sa coboram pana la cantonul Piscul Negru unde am gasit cazare. N-am precizat la inceput: noi nu am luat corturi cu noi asa ca masina lui Marius a salvat ziua. Desfatare totala: apa calda si toalete. Din pacate, pe mine m-a lovit o pantecaraie crunta despre care nu vreau sa va dau detalii … 🙂 decat ca m-a chinuit toata ziua urmatoare. In plus, mi-am tras un bronz de Fagaras ca la microunde!

Bineinteles, cum am dat de paturi moi si asternuturi, a aparut si reversul medaliei: se facuse 10:00 in a patra zi si abia ne-am miscat de parca ne cantase Loredana toata noaptea de dupa meci. Inapoi la Balea, si pe o ceata de sprijineai bicicleta de ea, incepem sa urcam muchia nemernica si plina de grohotis a Iezerului Caprei catre Saua Caprei. In saua Caprei, ceata s-a risipit. Tinem banda rosie.

Lacul Capra (2.230m) langa care exista un monument in memoria unor alpinisti

Urcam sustinut si ajungem in Portita Arpasului iar pe la 14:40 la “Fereastra Zmeilor” (o mica spartura in stanca). Din portita se desprind 2 trasee catre Podragu iar in fata apare versantul Arpasului Mic. Alegem varianta pe “La trei pasi de moarte”. Este vorba de o custura cu un aspect salbatic si cu obstacole asigurate cu lanturi si cabluri. Parcurgerea necesita atentie sporita. Din pacate, ne-am luat adio de la Ungur si Marius care au decis sa coboare din cauza unor probleme la picior. Ramanem in 3 spre Podragu.


Popas la Fereastra Zmeilor

“La trei pasi de moarte” si muntele Arpasul Mic


Trecere prin “La trei pasi de moarte”
mai jos, Paul in “miezul problemei”

Exista si un traseu de evitare a custurei ce ajunge in Arpasul Mic. Poteca este marcata cu punct rosu si coboara catre nord in Caldarea Pietroasa, fiind un segment comun cu traseul Spre Podragu (celalalt care pornea din Portita Arpasului). Ceata este insa frecventa pe versantul nordic dupa cum se poate vedea si din poze. Marius si Unguru’ o apuca spre sud catre Transfagarasan, unde (am aflat mai tarziu) au avut mare “suces” la “Ia-ma NENE” pana la masina! Salutam cu multa “carne” pe aceasta cale, pe toti “iubitorii si iubitoarele de la volan” ai muntelui ce lasa drumetii cu bagaje cat ei pe drumuri, cand destinatia este comuna.

Stim, e frumos la Balea dar nu mai bine e cu Salam si Minune acasa si facem ceata din gratare? Ce dracu’, trebuie sa va spunem noi?!

O mica “fereastra” prin care prindem Capra si Vanatoarea lui Buteanu.


Eu si Paul la monumentul Nerlinger (in saua Vartopului)

Traseul de creasta intre Arpasul Mic si Arpasul Mare


Vf. Mircii (2.461m) iar in zare trapezul Vistea-Moldoveanu

Lacul Podu Giurgiului (2.226m) si traseul catre saua Podragu


La lacul Podul Giurgiului. Un lucru mai putin placut: cam multe gunoaie! Iar in zona nu prea ajung toti nemernicii. Atentie muntomani!

In sfarsit: Caldarea Podragu si cabana.

Pentru mine ziua a fost una deosebit de grea din cauza problemelor cu burta. Apare deshidratarea, epuizarea, disconfort. Ajunsi la cabana, bag niste leacuri traditionale (orez crud) si luam impreuna o masa foarte scumpa, (chiar si pentru o cabana de mare altitudine) in mijlocul unui grup de francezi galagiosi. Care ne-au fost si vecini de paturi peste noapte.

Am ramas dator cu harta pentru ziua 3, asa ca le pun pe ambele mai jos,

Ziua 3: refugiul Caltun – Saua Doamnei – Balea – Vanatoarea lui Buteanu – cabana Piscul Negru

Ziua 4: cabana Piscul Negru – Balea – saua Caprei – Fereastra Arpasului – “La trei pasi de moarte” – Saua Vartopului – Podragul

ZIUA 5 Suntem pregatiti pentru ascensiunea pe Moldoveanu cu urmatoarea oprire la cabana Sambata. Asa gandeam noi atunci. Ce a urmat de fapt: un adevarat maraton de 1 zi pe creasta Fagarasului.


Ma simt mult mai bine dimineata. Se anunta o zi lunga. Plecam pe la 9:00


Ascensiunea din caldare in saua Podragului. Paul are probleme la un genunchi care-l chinuie de vreo 2 zile. Se tine insa bine.


Vedere spre Nord – Valea Ucei Mari si orasul Victoria

Iesirea din saua Ucei Mari si traversarea pe curba de nivel a muntelui Corabia (2.407m)


“Face-Off” – Vlad si trapezul Vistea-Moldoveanu. Pana acolo, avem de trecut caldarile Orzanelei Mari

Spre sud se desfasoara culmea Coastele Mari (stanga in poza) cu Vf. Picuiata (2.439m).
Dincolo de Fereastra Orzanele incepe un pasaj obositor spre Vistea Mare de 222m diferenta de nivel. In urcus spre acoperisul tarii.

Fereastra Orzanele vazuta de pe Vistea Mare (2.527m). Undeva pe traseu este Paul in ascensiune. Merita aplauze la cat trage de el…

Vlad pe al treilea varf al tarii la 11:40 dupa 2h si 40 min de la plecarea din Podragu

Pasaj din “Muntii Nostri”
“Din varful Vistea Mare se desprinde spre sud o poteca turistica, marcata cu punct rosu. Urmand-o, trecem de Spintecatura Moldoveanului si, in circa 25 minute ajungem in varf (2.544m). Si avem aceeasi minunata si grandioasa priveliste alpina.”

Spre Moldoveanu


3 romani pe varful tarii noastre. 18 august 2010: Paul, Vlad si Costel pe Vf Moldoveanu (2.544m)

De aici povestea se scurteaza. Nu ca nu ar fi multe de spus sau ca dupa Moldoveanu nu mai este nimic! Dimpotriva. Insa starea genunchiului lui Paul se agrava iar coborarea era foarte dificila pentru el. Coboram Vistea Mare, trecem de refugiul cu acelasi nume care se prezinta in conditii foarte bune. Felicitari Salvamont!

Refugiul Vistea Mare
Paul, Vlad, un bat si un stalp. Natura “aproape” moarta


Si ajungem in Fereastra Sambetei dupa alte “cateva” ore de creasta
La indicatorul catre Valea Sambetei, ne despartim. Paul se indreapta spre cabana. Multumim cumetre!

Subsemnatul deasupra Ferestrei Sambetei

Ramasi in doi si inca in puteri, decidem urmatorul popas: Refugiul Zarnea din curmatura cu acelasi nume. Adica condensam traseul de 2 zile, intr-una. Zis si facut: impreuna cu Mosteanu, da-i gaz catre EST!

Desi pare invers, traseul de creasta castiga altitudine. Zona marilor varfuri de 2.500m se sfarseste aproape de destinatia noastra, cu Vf. Dara si Hartopul. In cea mai mare parte, poteca urmareste curba de nivel de partea nordica a masivelor. Motoarele ne tin, mie imi trecuse porcaria din ziua trecuta, asa ca depasim in rimt sustinut Coltul Balaceni (2.285m), Coltanul din Mijloc (2.293m), Cheia Bândei (2.383m) iar mai tarziu Urlea (2.473m). In Valea Urlei lasam in urma indicatorul catre lacul Urlea, marcaj banda albastra. Pe drum intalnim cateva grupuri ce merg in aceeasi directie, pe care le depasim in graba, gandindu-ne ca niste buni crestini ca au corturi si n-are rost sa ne ocupe locurile noastre din refugiu :). Nu a fost cazul, am fost singurii bezmetici care am mers pana acolo. Drumul este splendid, peisajele sunt de poveste, pacat ca am fost in mare graba. Este o zona ce nu trebuie ocolita. In poza, traseul in zona Bândei spre Curmatura Mogosului


In fata noastra, “cetatea de piatra a Darei”. Nu stiu exact ce varf este cel din stanga (posibil Iezerului 2.429 sau La Fundu Bândei 2.450)

Vlad cu fata spre Nord, spre traseul ce duce la cabana Urlea (unul din ele).

Evident, nu putem rata Dara (2.500m) oricat de rupti suntem. Eu nu prea mancasem toata ziua, si brusc mi s-a “terminat benzina” si a trebuit sa facem un popas de alimentare. Senzatia este crunta si trebuie evitata. Chiar daca nu aveti pofta, mancati si hidratati-va constant pe traseu. Imi revin si pornim târâs spre Dara. Lasam rucsacii undeva pe drum si cu ultimele puteri ne indreptam spre ultimul mare varf al Fagarasului. (Hartopul Darei este varf geaman, aflat cam la 300 m spre Sud, pe aceeasi culme). Avem in fata privelisti familiare: Iezer-Papusa si Piatra Craiului, muntele in care suntem “acasa”.


Iezer-Papusa si Piatra Craiului (sus – jos)


Cele doua varfuri din creasta estica: Dara (dreapta 2.500m si Hartopul Darei 2.506m stanga). Vedere dinspre Fundul Bândei (N-S)


Vlad si Costel pe Dara 2.500m Asa se intampla cand ramai in doi. Faci pozele cum apuci, si-ti mai “ia si mecla” daca-l cheama Costel


Cea mai impunatoare creasta a Romaniei: Fagarasul, cu trapezul Vistea-Moldoveanu in prim plan, la apus.

Drum lung, vreme superba, peisaje impunatoare, 3 varfuri de 2.500 m, Costel alaturi. Peste 20 de km lungime aeriana si D-zeu stie cati reali, socotind diagonalele de urcare-coborare, abaterea spre Dara, spre Moldoveanu etc. Si o poza de poveste in final (cea de mai sus). Cam asa rezumam cea mai lunga si epuizanta zi din aceasta tura.

Ajungem in curmatura Zarnei (1.923m) si continuam poteca spre refugiul cu acelasi nume. Ajungem la refugiu, care se prezinta in conditii excelente si dam de inca 3 baieti care ne intampina crestineste cu o palinca. Era pe inserate iar marea problema era lipsa apei (noi o bausem toata pe drum). Mosteanu nu poate fara mancare, eu nu pot fara apa. Atentie: in zona se gaseste un izvor dar trebuie sa “balauresti” serios pana sa-l gasesti.

Cum gasim apa la Zarnea – de Miron Vlad
Se procedeaza astfel: se iese din refugiu, in fata apare culmea Zarnei (cu varful Zarnei: 2.166m si muchia Leaota mai departe). Se merge intr-o diagonala usor spre stanga pana la o muchie mica peste care se desfasoara in fata Valea Zarnei (cu niste stane jos). De pe muchie, se face stanga in usoara coborare spre vale. Nu se urmeaza o curba de nivel ci se mentine o coborare constanta pe o lungime cam de 4-500 m. La un moment, in versant apare o ruptura de pamant si stanca de unde curge izvorul. “Ruptura” aceasta se vede cu ochiul liber inca de pe muchie, de sus. Eu am facut tot drumul asta la frontala, asa ca a fost mult mai distractiv. Daca-l faceti noaptea, e bine sa fiti macar 2, ca unul sa ramana cu lanterna sus pe muchie (evident aprinsa).
The end

Cat de rupt eram, setea era mai mare, asa ca bâjbâi vreo jumatate de ora dupa izvorul asta nemernic, si revin pe benza totala la refugiu. Mancare, bautura, povesti… parca eram in Dubai!


Cab. Podragu – Vf Moldoveanu – Fereastra Sambetei – Curmatura Mogosului – Vf. Dara – curmatura Zarnei – refugiul Zarnea

Ziua a 6-a Ne trezim si ne apucam sa ecologizam zona inainte de plecare. Asa ca adunam toate porcariile de pe jos, le indesam in doua pungi, si plecam destul de taziu (pe la 10:00) impreuna cu cei 3 baieti din refugiu. Avem acelasi drum la coborare.


Asa-i ca e plin de viata si in puteri?

Astazi iar aveam de facut o “speciala” pana in Vf. Comisu (limita estica a crestei) si coborare in Valea Sebesului. Iarasi maraton si n-a fost deloc usor dupa “plimbarea” din ziua trecuta.


P-asta nu l-am luat in pungi!


Refugiul din muntele Berevoescu (2.190m). In stadiu avansat de degradare, nu se mai poate utiliza, fiind mancat de rugina.


Cei 5 crai si Craiul in spate. Observati-l p-ala micu’ si fara rucsac din dreapta. Era si el prin zona, n-am aflat unde sunt parintii…


Vedere cu lacul si barajul Pecineagu din masivul Iezer-Papusa. Daca citeste cineva responsabil: SUNTETI NISTE MIZERII DOMNILOR de la Romsilva, Apele Romane, Garda de Mediu, Consiliul Judetean etc. NISTE MIZERII asta sunteti, ca si cele aruncate in acest minunat colt de natura. Lacul si imprejurimile NU SUNT cartier rezidential sau groapa de gunoi a nimanui! Rusine derbedeilor!


Din nou, Piatra Craiului


Sfarsitul crestei Fagarasului si finalul calatoriei noastre (coborare de pe Varful Comisu – 1.883m spre Valea Sebesului)

Traseul catre Valea Sebesului incepe exact la limita padurii (vezi poza de mai sus) dar marcajul indica o alta destinatie. Drumul nostru este marcat cu triunghi albastru. Se merge cam 500-600m pe punct rosu iar imediat dupa un izvor se face ramnificatia prin padure catre Sebes. De aici incepe o lunga si prost marcata coborare care intr-un final se termina la Loganul lui Costel (ma rog, nu e al lui dar el conduce 🙂 ).
NU faceti ca noi! Mergeti frumos spre Est pe varianta Rudarita – Plaiu Foii. Este mai scurt si mai frumos iar daca veniti dinspre Brasov scutiti mult drum la intoarcerea pe soseaua nationala. CAM ASTA A FOST si a fost tare frumos!
Atentie: Aceasta descriere nu reprezinta un ghid. Este un jurnal a unei saptamani pe munte a unui grup de prieteni


Dupa cum bine se vede, am bagat serios si ziua asta: Ref. Zarnea – curmatura Bratilei – Vf Comisu – Valea Sebesului – Dacia Logan

Costele, Ungure, Paul, Marius! A fost o placere sa merg cu voi in Fagaras.

4 comentarii pe “Cronica din Carpati. Episodul “Fagaras” – partea a doua

  1. Baieti, felicitari pt efort, oricum panoramele (am zis panoramele), merita tot efortul. As vrea sa am si eu un grup de prieteni cu care sa bat muntii Romaniei, dar… ii voi gasi,nu ma las 🙂
    Mult succes si in continuare, campionilor!

Comentati?