Povestea Maslinului Salbatic

In lista mea de prieteni exista cativa de la care nu incetez sa invat in fiecare zi. Unul dintre ei este Ioana alias Micul Print. O poveste frumoasa de om, profesor de matematica in Constanta. Si cum oamenilor frumosi li se intampla adesea povesti frumoase, iata, cu permisiunea ei si a Domnului Profesor Popovici „Povestea Măslinului Sălbatic”:

Master Chef: Natalie Ester

M-am decis sa fac supa crema de broccoli. Am deschis Google, am citit, am inchis google, am deschis frigiderul, am luat broccoli din frigider, m-am dus la bucatarie, am deschis aragazul, am spalat broccoli, l-am pus intr-o craticioara la fiert, am fumat o tigara, am scos broccoli din craticioara, l-am pus intr-o farfurie si iau cina. Supa crema de broccoli. Prea mult deranj pe google, se face crema-n burta. Delicios. Sunt o excelenta bucatareasa.

Scria de morocvi acolo, de parmezan, de usturoi, de pasat … Ce-s nebuna?

Poveste cu o stewardesa

10.000 de metri. Bing-bang, bing-bang – iata sunetul pe care-l astept. Viata mea se rezuma la asteptarea unui sunet idiot. Imi petrec viata la 10.000 de metri si trebuie sa inghit toate prostiile pasagerilor. Obligatia mea profesionala este ca sa accept totul, cu zambetul pe buze. La zborul trecut am avut o pereche de gemeni care au plans non-stop, timp de 7 ore. Sunt convinsa ca au adormit imediat dupa aterizare si, in urmatoarele doua zile, nu se vor trezi decat ca sa manance.

Anul 2036. Deschid ochii si privesc soarele arzator de Februarie filtrat prin bannerul atarnat pe bloc, in timp ce-mi dau jos headsetul neuronal care mi-a plantat reclame in visele din noaptea trecuta. Imi e indiferent, mai am 3 rate si banca n-o sa ma mai oblige s-o port. Ma indrept spre baie amortit si apas robinetul Dove cu 1/3 crema hidratanta. In cele 15 secunde de apa imi aduc aminte ca trebuie sa platesc ratia de Dorna saptamana asta. De cand au facut apa de la robinet nepotabila, imbuteliatorii s-au cam nesimtit.

Pentru ca vorbeam zilele trecute cu un prieten si-i marturiseam ca vreau de mult sa fac un curs, sa-mi iau un DSLR decent si sa incerc sa intru in clasa asta a fotografilor adevarati … la care deocamdata doar aspir, pentru ca de intrat intri doar cand vorbesc despre tine miile de cuvinte spuse prin imagini …

Pentru ca stiu ce inseamna sa ti se usuce sufletul cand vezi cat de neapreciata iti este munca si pentru ca totusi continui sa sper ca valoarea, onoarea, lucrul facut ca la carte, principiile … toate astea vor avea din nou primul loc in ceea ce suntem noi. Fara ele suntem doar simple unelte.

„Mai stinge si tu din stelele alea ca nu ma lasa sa dorm!” mi-a spus. Si am suflat, cam trist, caci imi placeau, si jumatate de cer s-a facut negru. A stat putin, apoi s-a’ntors spre mine: „Sufla si-n celelalte, ca tot imi bat in ochi!” Am suflat. Dar, uitandu-ma sa nu ma vada, am luat repede una dintre stele si-am bagat-o in gura. Si in sfarsit, sub cerul de bezna a adormit. Eu m-am intins pe jos, alaturi, privind degeaba spre haul de nimic, gandindu-ma la steaua care-mi lumina cerul gurii. – Silviu Dancu

„În loc să mă uit ca hipnotizată la cutia numită televizor, mai bine m-aş uita pe geamul meu oval care dă spre cer. Spectacolul e mult mai viu şi mai interesant. Uite norii, uite-i cum trec … Oricum înveţi mai mult din trecerea norilor decât din emisiunile făcute doar ca să rămâi cu creierul liniştit şi gol. Da, televiziunea a devenit pe tot globul cel mai folosit detergent. Nu-i zice nici Ariel, nici Omo, ci pur şi cimplu televiziune. Detergentul Televiziune vă lasă creierele mai curate şi mirosind plăcut. Folosiţi cu încredere. Spală tot.” (Oana Pellea)

Tu de cate vorbe frumoase, de cate gesturi tandre, de cate epmatii ai nevoie pentru a inflori? …
De cate orgasme, de cate trairi, de cate gesturi, de cate farmece, de cat dor, de cate poezii?

Blestemul sintagmei „te iubesc” sau capcana sufletului: Daca nu spui, ești fericit. Va așteapta si o viata, doar-doar vei articula banala conjugare a verbului „a iubi”, la modul indicativ, timpul prezent, persoana intaia singular, cazul acuzativ al pronumelui personal persoana a doua singular, tu.
Daca spui, ești mincat. Instant. Pe viata. 😀
de Lucian Popescu

Mugurel e tigan si mi-a fost prieten in copilarie, adolescenta.

Citea carti, ceea ce era o raritate la tara acolo. Traia intr-o coliba doar cu bunica-sa. Femeie muncitoare, care lucra cu ziua. Erau trei case de tigani in sat, un potcovar, un spoitor si bunica lui Mugurel. Niciodata acceptati de fapt, doar tolerati. Bunica lui Mugurel era muncitoare si cinstita, „desi e tiganca, poti sa ai incredere in ea”.