Il cunoasteti pe Mugurel?

Mugurel e tigan si mi-a fost prieten in copilarie, adolescenta.

Citea carti, ceea ce era o raritate la tara acolo. Traia intr-o coliba doar cu bunica-sa. Femeie muncitoare, care lucra cu ziua. Erau trei case de tigani in sat, un potcovar, un spoitor si bunica lui Mugurel. Niciodata acceptati de fapt, doar tolerati. Bunica lui Mugurel era muncitoare si cinstita, „desi e tiganca, poti sa ai incredere in ea”.

„Desi e tigan” a fost blestemul vietii lui Mugurel. Era destept, dar nu a avut niciodata sansa sa faca scoala. De la el am citit prima data Sven Hassel. A zis sa tin eu cartile, ca oricum el nu avea unde sa le tina si i le furau altii. Folosea cuvinte ca „meloman” pe care nu stiu de unde le stia. Tu esti meloman? Ce sa fiu? Meloman, ma, adica daca asculti muzica, credeam ca voi la Bucuresti stiti ce inseamna. Nu stiu, ma, ca eu sunt din Salajean, nu din Bucuresti.

Era simpatic si simpatizat. Era o prajina de om. Muncea de mic si mereu se descurca. La un moment dat, Mugurel era paznic la niste vaci si cand m-am imbatat prima data in viata mi-a dat lapte muls direct de la vaca, intr-o cutie de bere goala.

Ai mei au considerat ca el e de vina, doar e tigan. A trebuit sa le zic ca m-am imbatat cu romanii si m-am dus la Mugurel ca mi-era rau. Si au crezut chestia asta, pt ca Mugurel nu bea. N-as putea zice ca aveau ceva cu el. Dimpotriva, ii amuza pentru ca vorbea frumos, cu cuvinte ciudate si era respectuos. Mugurel credea ca toata lumea vorbeste la Bucuresti cum citea el in carti. Drept urmare ii zicea mamei: „sarut mainile, doamna”.

Mama se uita la el lung si radea. Uite ce frumos vorbeste, desi e tigan. Oricum, ai mei erau multumiti. Cand ai un baiat care isi lasa parul lung ca sa fie rocker, e preferabil sa-l stii cu tiganul din vecini decat plecat aiurea. E preferabil, dar cumva tot se cere explicat. Auzi, fata, ce tot umbla Cristi cu tiganu ala? Hai, bre, ce daca e tigan!? Ai vazut ce respectuos e?

La un moment dat Mugurel a disparut. Cand m-am intors in vacanta, nu mai era. Pe vremea aia nu erau mobile si mailuri. Mi-au zis ca mama lui aparuse si plecase cu ea. Sau o sora, nimeni nu stia sigur.

Asta vara m-am reintalnit cu Mugurel. Inveleste biserici. Asta e meseria lui. E mai mic decat il tineam minte, as fi jurat ca are 2 metri, dar e cat mine, chiar mai mic. Are chelie.

Sa invelesti biserici e mai greu decat sa invelesti case, cica se cere o tehnica speciala, plus ca multe sunt monumente istorice. Se insurase, dar a divortat si are un copil. De care are grija. Cu invelitul de biserici se descurca, desi in ultima vreme din ce primeste de la angajatori abia mai face fata sa plateasca muncitorii si materialele. Uneori nu ramane cu mai nimic pentru el. Mugurel vorbea asa la modul responsabil. Muncitorii lui sa fie multumiti, asta e important. Ma uitam la el si i-as fi zis: ai reusit, ma, tigane!

Se gandea ca ar putea sa incerce si in strainatate, in fond stie multe despre cum se pune tabla la inaltime, nu?

As vrea ca Mugurel sa citeasca asta, dar pe unde o mai fi Mugurel acum?

de Cristian Ghinea

Comentati?