Blestemul sintagmei „te iubesc” sau capcana sufletului: Daca nu spui, ești fericit. Va așteapta si o viata, doar-doar vei articula banala conjugare a verbului „a iubi”, la modul indicativ, timpul prezent, persoana intaia singular, cazul acuzativ al pronumelui personal persoana a doua singular, tu.
Daca spui, ești „mancat”. Instant. Pe viata. 😀
de Lucian Popescu

Iulian Florea
- Edit
Am facut un exercitiu de imaginatie. Mi-am dat frau liber visarii si m-am vazut intr-o posibila ipostaza, declarand:
„Mananca-ma! Instant. Pe viata.”
Apoi, revenit printre pamanteni, m-am aflat zambind si plin de o stare de fericire. Chiar ca suna mai frumos si mai convingator decat obisnuitul „te iubesc”. Problema e, faptuind o asa declaratie, o sa fim si intelesi?!
Lucia Reich
- Edit
Daca n-o sa te priceapa, probabil ca nu erau pentru ea cuvintele. Dar e la fel ca si cu „te iubesc”-ul: chiar daca le spui dar nu le simti e la fel de primejdios.
Iulian Florea
- Edit
Asta mi-a placut. Un text scurt, doaua fraze, doua idei de sine statatoare.
La cea de-a doua nu pot comenta in niciun fel, caci nu sunt capabil sa faptuiesc ceva in afara simtirii adevarate. Iar la prima fraza, inca o intorc pe toate fetele, incercand sa gasesc un contra-argument. Deocamdata nu il gasesc.