am visat azi noapte că eram la un concert cu The Beatles. Cred că era chiar în Oradea. Evenimentul era de vis, anunțat ca reunirea trupei, mulțimea era mulțimită de ce se întâmpla acolo, dar pe scenă erau doar Paul și Ringo. Toți îi așteptau pe John și pe George, dar nu mai veneau și oamenii nu înțelegeau de ce. Din toată mulțimea aia, doar eu știam. Dar nu le puteam strica bucuria.

Schimbam prejudecati cu arta?

L-am regăsit pe Nae Caranfil după mulți ani. Ultima dată vorbeam în direct la radio despre succesul filmului Filantropica. De atunci au trecut anii, iar Nae Caranfil a rămas fidel calității și nu cantității. Când l-am sunat era tot la filmare. Sau, aș spune eu, la film mare: „Closer to the Moon”. Notați-l. Filmul e în faza finală, astfel încât am avut timp să împărțim o cafea și o discuție, ambele extrem de agreabile. Interviul va apărea în Revista Millésime, numărul de vară. Un scurt fragment:

My Sunday paper… În numărul de săptămâna asta despre starea bucuriilor noastre de toate zilele, câteva dintre răspunsurile la întrebarea „Ce vă mai place?”:

The night, black,
slipping through my eyes

The wind, crying,
captured by the town

The moon, white, pale,
scared by a nightmare

The dogs, barking,
warning in vain a catastrophy

You, beautiful, sleeping motionless, beside me.