Ziarul de Duminica

My Sunday paper… În numărul de săptămâna asta despre starea bucuriilor noastre de toate zilele, câteva dintre răspunsurile la întrebarea „Ce vă mai place?”:
„Să ascult Pink Floyd cu lumina stinsă…”
„Să citesc scrisori vechi în parcuri…”
„Să mănânc gogoși făcute de bunica și să car după mine câte-o carte…”
„Să mă pierd pe străzi, pitorești sau chiar derizorii…”
„Să fac daruri, simpatice și inutile…”
„Alungarea unei neplăceri…”
„Să ațipesc după-amiaza în mansarda unei case, iar ploaia să răpăie pe acoperișul din tablă…”
„O țigară atunci când ieși dintr-un loc unde nu se fumează…”
„Să-ți cumperi ceva nou, chiar și un fleac…”
„O zi în care nu trebuie să faci nimic…”
„Să stau la o tacla dezordonată cu un amic…”
„Dovezile neașteptate de prietenie…”
„Fericirile mele mici (care vor rămâne secrete)…”

„… și nu-mi face plăcere să mă agit, să muncesc, să schimb lumea.”

Bucuriile, ca și fericirile, nu sunt ca pleoapele, nu se țin de tine toată viața. Dar te ajută să ai ochii deschiși atunci când îți apar. Și l-aș contrazice puțin pe Pitagora: fericirea știe foarte bine să se lipească de plăcere.

O zi frumoasă.