Stop searching

Când eram copil, lumina mea nu era la capătul tunelului. Era lumina lămpii de la radio, care se aprindea atunci când semnalul era cât de cât ok. Învârteam butonul cu o grijă și o concentrare atât de profundă de parcă în cutia aia nu era o colecție de bruiaje pe muzică, ci de parcă forțam intrarea într-un seif cu bomboane. Și când prindeam ceva, așa și era. Pe urmă, muzicile au apărut ori pe bandă, ori pe vinil. Și chiar dacă pare ciudat, îmi plăcea când se termina o parte de disc și trebuia întors. De parcă partea aia s-ar fi rumenit și urma partea cealaltă. Cred că asta s-a pierdut. Când trebuia să ai grijă de un disc sau o casetă, să nu se zgârie sau să nu de demagnetizeze, apreciai altfel muzica. Acum a trecut de la suport emoțional pe suport digital.

Sentimentul e că în goana tot mai nebună după timp, toate plăcerile ni le consumăm în grabă. La fel, și ceea ce simțim e pe fast-forward. Și, uneori, rewind. Limbajul, la fel. Dialogul, cu prescurtări. E dia-log in & dia-log out. Tot mai puțini cei care rezistă asaltului internetnic și reușesc să savureze, efectiv, atunci când au timp. Așa cum nu contează câte cărți ai citit, ci cu ce ai rămas din cele citite, tot așa nu contează câtă muzică asculți, ci cu ce rămâi. Cândva, muzica te ținea în priză. Acum se prizează, efectiv.

Stop searching. You are here, now. Enjoy.

Știu, textul e mult prea lung pentru o postare. Tocmai de aceea, muzica de aici e pentru cei care au citit până la final. Cu o bandă care nu se poate demagnetiza:

4 comentarii pe “Stop searching

  1. Totuşi să dăm digitalului ce-i al digitalului 😉 M-a ajutat să-mi aduc aminte de bucuria şi emoţia cea mare când reuşeam să receptionez fără bruiaje „lumina de la capătul tunelului” cu muuuult timp in urmă 🙂
    http://www.replicaradio.ro/cornel-chiriac.html
    Multumesc pt. Band of Horses, nu-i ştiam 😛 Am pus semnul de carte 🙂

Comentati?