In anul 2005 am cunoscut o doamna doctor cardiolog care lucra in Londra. Romanca la origine, alesese sa practice aceasta meserie in afara tarii pentru ca se simtea mult mai respectata acolo si desigur era si mult mai bine platita pentru ceea ce facea.

Mi-a povestit ca atunci cand a plecat din tara a lasat acasa o mama, o bunica, o sora, o prietena de suflet si un iubit; toate celalalte rude si amici fiind mai putin importanti pentru ea.

Intr-o adiere de vant aud soapte cantand
Ca o voce ce este in mine – traieste, doreste, urseste …
Intr-o raza de soare vad chipuri care
Dintr-o dulce privire ma fac sa traiesc cu gandul la tine.

In urma cu 17 ani am intalnit o femeie impreuna cu care am reusit sa dezvolt o relatie de prietenie ce dureaza si astazi. Eram foarte tanara, iar o prietena ca ea, mult mai matura, mi-a prins foarte bine. De profesie avocat si profund implicata-n actiuni de voluntariat in vremuri in care cuvantul “voluntariat” era greu inteles, aceasta femeie mi-a adus cateva plusuri in viata. Am sa o numesc Ana pentru voi. N-am sa va povestesc despre contributia ei pozitiva, directa sau indirecta asupra vietii mele, dar am sa va povestesc o intamplare reala din viata ei.

Pisicutei mele ii place dimineata sa se … pisiceasca … fireste, doar e pisica, nu?! Uitandu-ma mai atent la ea, mi-am dat seama ca … si eu iubesc pisiceala. Asta-i un punct comun 🙂 Dar mai avem un punct comun! Si ea si eu il iubim pe el … pe Fat-Frumos in pijama … pentru ca ne rasfata cat in Luna … si in Soare.