Iubirea nu tace

In anul 2005 am cunoscut o doamna doctor cardiolog care lucra in Londra. Romanca la origine, alesese sa practice aceasta meserie in afara tarii pentru ca se simtea mult mai respectata acolo si desigur era si mult mai bine platita pentru ceea ce facea.

Mi-a povestit ca atunci cand a plecat din tara a lasat acasa o mama, o bunica, o sora, o prietena de suflet si un iubit; toate celalalte rude si amici fiind mai putin importanti pentru ea.

Dupa 3-4 luni a reusit sa se adapteze cat de cat sistemului de lucru, culturii de acolo. Sigur, unii se adapteaza mai usor, altii mai greu, insa pentru ea doar cateva aspecte erau cu adevarat importante: sa-si poata face meseria in conditii cel putin decente (daca nu bune), sa fie respecatata, sa poata avea relatii sociale placute, sa fie impacata cu ea si sa poata zambi si trai libera.

Toata lumea se gandeste mai intai la binele propriu, dar aproape toata lumea stie ca binele propriu vine doar purtandu-te bine cu ceilalti pentru a-ti atinge scopurile. Iar Claudia, doctorul cardiolog despre care va scriu, stia prea bine aceste aspecte. Desi citea cu precadere carti din domeniul ei de activitate, adesea se rasfata citind si alte carti mai „usoare” cum le numea ea.

Cand a decis sa plece la Londra cea mai mare retinere a avut-o cu privire la iubitul ei. Nu ca s-ar fi indoit de el, dar simtea ca dragostrea la distanta este nu este o dragoste implinita. El era medic dermatolog si decisese sa ramana acasa sa-si faca meseria, nu pentru ca nu ar fi avut oferte sa plece afara, dar el era mai legat de locuri, de oameni, de pamant. Aveau de 3 ani o relatie oarecum implinita, totusi niciodata nu se pusese problema sa se casatoreasca. Oricum timpul lor cu adevarat liber era destul de putin, abia aveau timp de vacante. Iesisera din rezidentiat de 2 ani si fiecare dorea sa-si faca o cariera solida in medicina.

Claudia spunea despre relatia ei cu Radu ca avea adesea caderi din cauza a te miri ce. Ultima data se certasera din cauza comunicarii defectuoase. Semantica poate avea consecinte reale asupra felului in care doi oameni primesc un mesaj si a felului in care percep lumea. Comunicau diferit! Ea era foarte deschisa iar el destul de inchis si de egosit. Multa lume o mustra pentru ca-i permitea prea multe si-l tolera. Fratele lui ii spunea uneori acestuia ca este „un mitocan sensibil cand iubeste”. Reusise sa-l tolereze asa spunand ca il iubeste. Dar era constienta ca uneori sub pretextul ca-l iubeste se ascundeau scuze ale slabiciunii ei.

Citise candva ca cele trei otravuri ale vietii sunt ura, pofta si iluzia. Era fascinata de Dalai Lama si asta citise intr-o carte de-a lui, una din acele carti „usoare” pe care le citea cand si cand. Aceste invataturi o marcasera si se ghida adesea dupa ele.

In primele cinci luni de la plecarea din tara comunicarea ei cu Radu fusese relativ buna. Discutau pe messenger, se vedeau online, se auzeau la telefon; de 4 ori el venise la ea in weekend. Adesea aveau pe birouri deschise laptop-urile si in putinele pauze isi mai aruncau cate o soapta de iubire. Seara discutau de-ale lor si totul parea ca este bine. La un moment dat comunicarea lor a devenit anevoioasa. El era mai mult off line. Dupa doua saptamni in care el disparea si aprea scurt si rece, Claudia incepuse sa simta din ce in ce mai acut in ea intrebari dureroase. Intr-o zi povestindu-mi prin ce trece si ce indoieli are i-am dat ideea sa verifice pe detect invizible daca Radu chiar era asa de busy cum se dadea sau era doar indisponibil pentru ea. Cand a accesat site-ul a ramas minute in sir cu ochii pironiti in computer: el era on line, dar nu pentru ea! A simtit atunci cum i se inmoaie genunchii, cum inima-i sare din piept si creierul sta sa-i explodeze. Isi freca mainile si se uita fara sa poata spune ceva …

Vroia sa planga, sa urle, sa se exteriorizeze mai mult. Ceea ce simtea in inima ei este greu de spus, dar ce mi-a spus este ca si-a facut treaba pe care o avea in spital iar seara si-a reamintit cu durere de acea descoperire. L-a cautat zile intregi pe messenger si pe mail, cat sa-i spuna „Buna dimineta. Te iubesc. Mi-e dor de tine. Te sarut. Te imbratisez” dar el era fara raspuns in ciuda ultimelor lui declaratii de iubire. Intre ceea ce-i spusese si aratase in ultimii ani, ultimele zile si ceea ce-i arata stand offline sau invizibil pentru ea, erau mari discrepante.

Nu stia cum sa reactioneze. Ati putea sa va intrebati de ce nu i-a scris ca vede ce face? Pentru ca ii respecta intimitatea si nu era deloc dispusa sa faca acuzatii fara sa stie ce se afla in spatele unei astfel de atitudini radical opuse celei anterioare. Claudia imi spunea ca ar fi fost prea simplu sa-i scrie, ar fi fost prea simplu sa-i spuna ca nu mai are incredere in el. Nu s-a indoit de el nici o secunda. L-a lasat sa-si faca show-ul in timp ce ea a continuat sa-i scrie zilnic „Buna dimineta. Te iubesc. Mi-e dor de tine. Te sarut. Te imbratisez.” El nu a raspuns nici macar o data. L-a sunat de cateva ori, dar de fiecare data el si-a jucat rolul de doctor ocupat.

Prima pornire a ei a fost sa inceapa sa ia niste calmante, apoi m-a sunat si m-a intrebat daca-i pot da adresa prietenului meu psiholog care lucra la Londra. Simtea ca inebuneste daca nu vorbeste cu un specialist in ale mintii. Doctorul fiind roman, i-ar fi fost mai usor sa se exprime si sa relationeze. Simtea ca ceva nu este in regula si nu ar fi vrut sa arunce totul in spinarea iubitului ei, desi toate indiciile o impingeau sa faca asta.

„Intai vreau sa ma ocup de mine ca apoi sa pot sa ma ocup de relatia cu Radu. Daca el refuza comunicarea nu am de gand sa-i raspund cu rau la rau, cel putin asta m-ai invatat sa fac” mi-a spus la telefon. I-am lasat datele de contact ale psihologului. I-am spus ca o pot astepta seara tarziu sa discutam.

Emotiile negative ne ranesc prima data pe noi, apoi pe ceilalti. Emotiile negative pot fi combatute si cu altceva decat medicamente, calmante. Toti oamenii nazuiesc sa traiasca fericiti si sa se poata elibera de suferinta atunci cand aceasta apare, iar Claudia trecea prin aceste stari confuze si ducea-n ea o lupta cu intrebarile fara raspuns. Si-a spus ca poate e totul in mintea ei, ca poate daca-l lasa-n plata lui isi va reveni si totul va fi bine. Probabil ca increderea in ea nu i-a permis sa cada atat de rau incat sa devina isterica, probabil ca educatia si antrenamentul mental au fortificat-o. Orice alta femei in acea situatie ar fi devenit agitata si nu ar fi facut fata presiunilor din mintea si inima ei. Dar Claudia s-a tinut tare pe pozitia ei. L-a acceptat cu acele toane. Desigur, putea fi si o ruptura definitiva intre ei, dar ea credea mai des ceea ce vedea si i se spunea direct decat ceea ce-si imagina in lipsa informatiilor sau pentru ca asa spune lumea din exterior. Invatase ca cele mai bune experiente de viata sunt doar ale ei si ca rareori experientele celorlati iti pot fi 100% de folos.

Seara am stat de vorba cu ea pe messenger. Am lucrat impreuna la armonizarea emotiilor si a gandurilor. Dimineata m-a sunat si mi-a multumit. S-a trezit plina de viata si a fost ferm convinsa ca iubitul ei ii v-a raspunde in acea zi. Peste zi acesta a stat tot offline pentru ea, dar seara a intrat online si i-a spus fara sa-si ceara scuze ca a fost indisponibil, ca avusese multa treaba. Dupa ce i-a spus ca o iubeste, aceasta cu greu s-a abtinut sa-i spuna ca stie ca a fost online pentru toata lumea doar pentru ea nu si ca oricat de mult ar fi muncit, sa se ascunda de ochii ei este un act de cruzime, de rautate si nu numai. Dar a tacut si l-a lasat sa o ia drept nestiutoare, prostuta. De ce? Mi-a marturisit ca in realitate se temea sa nu-l piarda, ca el ar fi fost echilibrul ei.

„Astfel de atitudini nu sunt scuzabile decat daca noi vrem neaparat asta” i-a spus prietena ei cea mai buna. „Un astfel de barbat este in stare sa te distruga fara remuscari. Nu doar ca nu are coloana vertebrala in atitudine, dar este rau, nesimtit, mitocan si sarlatan emotional” – a mai continuat prietena Claudiei, revoltata de situatie. Claudia a ascutat pledoaria prietenei, si-a amintit de ceea ce i-am spus eu, de ceea ce a discutat cu psihologul, de ceea ce a citit in carti, de ceea ce a simtit in ea si si-a spus ca este dispusa sa mearga-n acea relatie mai departe. Alergerile ne apartin. Sa nu ne mire rezultatele.

Dumnezeu este in fiecare speranta. Iar Claudia spera ca Radu sa-si rectifice atitudinea. Isi jurase ca nu-i va spune nicicum ceea ce stia. Claudia se simtea, firesc, mai puternica iubind si fiind iubita decat doar iubind.

Abilitatea noastra de a gandi rational vine de la Dumnezeu, iar Claudia se ruga zilnic sa aiba suficienta maturitate, ratiune si iubire pentru a merge mai departe acolo unde multe femei s-ar fi prabusit. O sunam la 2-3 zile si discutam cu ea. Si eu avusesem un moment in viata cand persoana draga inimii mele decisese ca vrea putin timp cu el. Experienta mea nu era insa deajuns sa o scoata pe Claudia din starea ei.

„Samanta iubirii plantata in inima, in timp, poate creste” i-am spus. „Aceasta samanata a gasit o inima buna, iubirea este nascuta in tine, este o iubire matura. Asculta-ti instinctele atunci cand simti ca ratiunea si emotiile nu cad in acord sau pur si simplu amana decizia.” Am continuat sa vorbesc la telefon cu Claudia.

Dupa acea aparitie, Radu disparuse iar, dar aparea cand si cand spunandu-i ca o iubeste si abia asteapta sa devina unul, iubindu-se ca doi nebuni. Faptele spuneau altceva. Atitudinea le sustinea. In spatele unui laptop, al messenger-ului, putea sa spuna orice, realitatea vorbea insa mult mai clar. Asa a dus-o aproape inca doua luni. Lucrurile la munca mergeau bine, dar Claudia se simtea rece ca vremea de la Londra.

„Unii oameni nu sunt demni de binele ce-l primesc” mi-a scris intr-o zi. „Dumnezeu vrea totusi ca eu sa-mi depasesc conditia incerta in care ma aflu” continua ea; „Voi ramane fidela credintei in Dumnezeu indiferent de ceea ce va fi sa fie”. M-am uitat cu atentie la o poza de-a ei din vremea cand era rezident si foarte copilaroasa. Apoi i-am raspuns „Dragostea este mereu rabdatoare. Durerea este adesea nemiloasa. Ce ai de gand sa faci? Vrei sa lupti sau sa-ti plangi de mila? Ai decis ce faci mai departe? Crezi ca absenta unei comunicari se poate trata cu o alta absenta de comunicare pe sistemul cui pe cui se scoate? Raspunzi la tacere cu iubire in continuare?” A tacut o vreme si dupa cateva minute mi-a spus „Nu exista noroc in dragoste, ci doar iubire.” Am incheiat seara spundu-i: „Nu exista probleme, ci doar provocari. Pentru aceasta-i poti multumi Domnului. Ele sunt experiente ce asteapta sa fie cunoscute, traite. Iti vei invata lectia si vei trece la o noua etapa. Orice actiune este mai buna decat sa stai ca o leguma. Comunicarea este esentiala si doar de acolo vei putea avea raspunsuri. Copilul care nu plange nu primeste tata, la fel si cu intrebarile din tine. Daca te temi sa afli raspunsuri, daca te temi sa il pierzi, aceste intrebari ce zac in tine te vor urmari si ingenunchia intr-o zi, iar finalul poate fi exact opusul a ceea ce vrei.” Iar raspunsul ei scurt a fost „Unele ghicitori nu trebuiesc dezlegate. Dar cred ca ai dreptate. Voi vorbi cu el mai deschis despre situatie.”

Dupa 4 luni de zile relatia ei s-a imbunatatit substantial. Cum? Comunicand. La inceput el a stat in tacerea lui apoi a trecut prin diverse etape, negare, neacceptare, acuzare ca ea nu are incredere, apoi aparare ca are nevoie de liniste, apoi retragere amenintand-o ca daca-i mai cere socoteala pune punct relatiei, dar calmul ei si sentimentele puternice pana la urma au dus lucrurile acolo unde ea visa cu ochii deschisi sa ajunga. Sa aiba o familie cu el. De ce ai vrea o familie cu un astfel de om? Nu am o explicatie de la Claudia pentru a v-o impartasi, dar emotiile, sentimentele ei erau mai puternice decat ratiunea. El a cerut-o de sotie. Ea a acceptat. Nu stiau cum isi vor cladi viitorul unul in Romania, altul in Anglia, dar Claudia credea cu tarie ca va gasi Dumnezeu timp si pentru ei sa le arate calea.

Claudia este una din nenumaratele femei plecate in lume pentru a-si face un viitor mai bun, una din nenumaratele femei care desi iubesc sunt singure cand si cand in viata de cuplu, una dintre nenumaratele femei care cred in destin, in soarta si actioneaza cu iubire si-n momentele de rascruce. Intreband-o recent, dupa ce s-au casastorit si a nascut un copil ce ar fi facut daca tacerea lui Radu ar fi insemnat o ruptura, aceasta mi-a replicat zambind in timp ce-si legana pruncul: „Nu am vrut sa accelerez lucrurile pentru ca timpul isi cere timpul lui. As fi putut ingenunchia, as fi putut deveni isterica, as fi putut sa devin cicalitoare, lacrimogena, patetica dar nu as fi putut sa ma indoiesc de faptul ca-l iubesc si ca am incredere in el, in relatia noastra. Desi faptele vorbesc uneori mai tare decat cuvintele, desi multi avem momente de ratacire, anumite lucruri pur si simplu nu vrei sa le afli si este mai bine asa. Daca tacerea lui insemna ruptura, nu as fi fost deloc antrenata sa fac o scena si sa-i cer sa ramana sub pretextul iubirii mele de vreme ce el nu ma mai iubea”.

Lucurile ar trebui sa fie simple, dar nu sunt. Profetiile se pot adesea implini mai ales cand mintea noastra le nascoceste si le impinge energetic spre univers ca o voce ce le cheama, le aduna, le cauta, le vrea. (foto1: favim com1; foto2: girlsguideto com1)