Cuvânt lung

Cuvânt lung

„Azi, la clasa a şaptea, discutând despre paralelogram, mai exact despre pronunţia sa, copiii şi-au amintit cum, într-a cincea fiind, unii dintre ei nu puteau pronunţa „divizibilitate”.
Atunci le spusesem despre un cuvânt lung din limba română, pe care eu de-abia-l citesc, însă un elev din generaţia trecută, tot într-a cincea fiind, l-a învăţat imediat. Ei bine, azi, una dintre gemene îl spune repede:
— Pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioza.
— Cum de-l ştii?
— Păi îl ştiu de-acum doi ani.
— Doamne Dumnezeule, zic eu.
Din ultima bancă, se aude deodată vocea unui băiat:
— Hippopotomonstrosesquippedaliofobia este frica de cuvinte lungi.
— Ce-ai spus??? întreb c-o privire exoftalmică.
— Hippopotomonstrosesquippedaliofobia este fobia de cuvinte lungi, a repetat el cu cea mai mare lejeritate posibilă.

P.S. Vă daţi seama c-am intrat pe net pentru a căuta ditamai cuvântul şi pentru a-l scrie aici.” – Ioana-Steluţa Manea

Comentati?