Blestem

Intr-o adiere de vant aud soapte cantand
Ca o voce ce este in mine – traieste, doreste, urseste …
Intr-o raza de soare vad chipuri care
Dintr-o dulce privire ma fac sa traiesc cu gandul la tine.

Intr-o stralucire de apa, uneori lumea-mi pare usor dezlanata
Afundata-n tacere, ne-ndulcita cu miere.
Intr-o mangaiere de luna, sarut ca o furtuna
O gura placuta, tacuta … care nu este muta.

Intr-o clipa de visare
Cand in vis el imi apare
Inima mea se trezeste cu dor …
Traiesc puternice dorinte de amor.

Cand totul se imbina intr-o simpla idila
Un el si o ea se iubesc mereu undeva.
Ma intreb retoric, nu alegoric
Unde esti tu fiinta sortita a mea?

De departe din vis, de aproape din realitate,
Cand e soare, cand e luna, cand cineva se cununa.
Cand e vara, cand e toamna, cand se insenineaza sau innoreaza afara.
De aici si de-acolo vin dorinte adunate, inmultite, rasturnate.

Imi amintesc intr-o doara sau traiesc prea tare?
Stiu ca acolo undeva exista cineva pentru care
Inima-mi tresare la fiecare deschidere de floare
La fiecare rasarit si apus, la fiecare limba de ceas in plus.

Saruta-ma! Iubeste-ma! Atinge-ma! Cuprinde-ma!
Blesteama-ma sa fiu fericita, implinita, iubita si dorita.
Blesteama-ma sa te iubesc, blesteama-ma sa te-ntalnesc …
Blesteama-ma sa ne fie bine, sa ne daruim eu tie, tu mie.

3 comentarii pe “Blestem

  1. Liana Dumitrescu

    - Edit

    Reply

    Este una din cele mai frumoase poezii pe care am citit-o vreodata! Mi-a placut enorm! Felicitari, Gabriela!

Comentati?