V-ati gandit vreodata ca ceea ce faceti acum, in chiar acest moment, ar putea fi pentru ultima oara? Ca maine nu veti mai putea sa-i spuneti unui prieten “mi-e dor de tine, hai sa ne vedem!” Va amintiti cand ati mirosit o lacramioara? Cand ati privit cerul cautand cu privirea Carul mic sau Luceafarul? Cand ati tinut in pumn o gargarita? Cand ati tanjit dupa o stare ori dupa un om? Despre “ultima oara” ne scrie astazi Liviu Balint: Continuare
Sunt doua feluri de a-ti trai viata: unul, crezand ca nu exista miracole, altul, crezand ca totul este un miracol spunea Albert Einstein si chiar daca domnul Einstein s-a ocupat de cu totul altceva la viata domniei sale, asta cred eu ca este cea mai buna definitie a iubirii: considerand-o un miracol si alegand sa crezi sau nu lucrul acesta.
Despre Iubiri – Delia Apostol Continuare
Nu, nu s-au aliniat planetele, nu s-a intamplat nimic notabil. Niste oameni mari, fiecare cu propria-i poveste, cu pasiuni si preocupari diverse, irelevante pentru invitatia de mai jos:
“Reiau azi, după aproape 4 luni, seria ”PoVeștilor bune”, cu ediția nr 7. Care se spune că e un număr magic. Asta va fi și tema, impulsionată de discuțiile pe baza imaginii de mai jos. Mai există magicieni? Mai există magie? Sunteți liberi să intrați la mine-n casă și să-mi zugrăviți peretele cu povești pe tema asta, până spre miez de noapte.” (Liviu Balint) Continuare
Ea o numeste – in joaca – “Clar-vedere”. Eu zic insa ca-i tot un fel de magie, pe care doar zanele bune si atente o stiu face. Atunci cand stii in adancul sufletului tau de unde vin toate si cum se cheama ele … atunci e magie 
Fara alte prezentari, Doamnelor si Domnilor: Delia Apostol! Continuare
Cand spun Elena Troia la ce va ganditi prima data? Probail ca la Elena din Troia, care conform mitologiei grecesti, a fost cea mai frumoasa femeie din lume. Continuare
Foto si text: Liviu Balint
Acum câteva zile citeam o idee propusă de ”Ceașca de cultură”: Ați visat vreodată să “trăiți” într-o carte? După ce m-am gândit cât mai valorează o carte în țara asta, primul gând a fost la cartea din poza de mai jos:
Apoi m-am mai liniștit.
Mie nu mi-ar plăcea să trăiesc într-o carte. Aș vrea să trăiască într-o carte prietenii mei așa cum mi-i aduc eu aminte. Și amintirile mele, la fel de vii, care se confundă unii cu altele. Poate fi o carte din mai multe cărți, ca ei și ele să nu se plictisească, să poată alege.
Ar fi ca în Magicianul lui Fowles, cu prințese și Dumnezei care există doar să vrei.
Ar fi o carte cu mai multe planete, fiecare populată de Mici Prinți.
Ar fi un lan de secară, plin de copiii care eram cândva și care evadam mereu de acolo, pentru că fiecare dintre noi era un holdencaulfield…
Ar fi, din când in când, și o petrecere, ca în Marele Gatsby al lui Fitzgerald, pentru că, știe toată lumea, cine are carte, are party. Ar fi mare înghesuială în toată povestea asta.
Nu, nu aș vrea să locuiesc într-o carte. Eu aș vrea să fiu coperțile. Să-i strâng cu drag la un loc pe toți cei pe care nu îi voi mai regăsi niciodată în același loc ca odinioară.
In anul 2005 am cunoscut o doamna doctor cardiolog care lucra in Londra. Romanca la origine, alesese sa practice aceasta meserie in afara tarii pentru ca se simtea mult mai respectata acolo si desigur era si mult mai bine platita pentru ceea ce facea.
Mi-a povestit ca atunci cand a plecat din tara a lasat acasa o mama, o bunica, o sora, o prietena de suflet si un iubit; toate celalalte rude si amici fiind mai putin importanti pentru ea. Continuare
