Metoda mersului invers

In spatele unui barbat puternic se va afla mereu o femeie extrem de inteligenta, tocmai pentru ca a stiut sa recunoasca barbatul care merita increderea si sprijinul ei!

„Filozofia” mea in completare, ce vine absolut automat, s-ar inscrie mai bine in Metoda mersului invers deoarece nici pe departe nu agreez femeile care se metamorfozeaza in si prin barbati. De ce „mersul invers”?! Din punctul meu de vedere, o femeie trebuie sa stie sa se descurce in orice situatie (si acelasi lucru il pot spune si despre un barbat!). Tine de bun-simt sa stii sa te gospodaresti singur sau sa remediezi, macar pentru moment, orice situatie critica ce se iveste pe neasteptate! Continuare

Lectie de vanatoare

lectia de vanatoareRasta, frumosul exemplar Vizsla, un caine de vanatoare, specialist in pasari, ce ar trebui dus la vanatoare daca nu vaneaza deja, urmareste un lup intrus pe un teren de golf (ma rog, se dovedeste a fi un coiot pana la urma; nu va spun mai mult!). Urmariti-l nu doar pentru deznodamant ci si ca sa urmariti un vanator desavarsit si o minunata lectie de vanatoare.

Filmarea este facuta in timp real, dar pentru ca intreaga urmarire a durat vreo 6 minute realizatorul (si stapanul) a hotarat sa lase doar doua minute jumatate. Continuare

Farmec si stil masculin

stil masculinBBDO New York a comandat regizorului australian Ben Briand o serie unica de scurt metraje. Datorita coplesitorului succes al lui Briand din Martie 2011, agentia era dornica sa-l faca pe Briand parte din echipa pentru clientul „The Art Of Shaving”. Ideea clientului este intoarcerea la anii 1950-’60 cand briciul era un lucru comun. Rezultatul sunt trei filme ciudate si amuzante care evoca farmec si stil masculin. Continuare

Povesti horror

Turkeycock Lane este o alee secreta in magicul orasel Rye, East Sussex, Anglia. Ca mai toate locurile din Rye cu macabre povesti horror desigur ca Turkeycock Lane nu dezamageste. Exista evidente istorice pentru prima parte a acestei povesti: un tanar calugar a fost zidit de viu intr-un zid pentru pacatul teribil de a se fi indragostit de o fata; pe masura ce a inteles ca va muri a inceput sa zgarie frenetic peretii iar apoi – aproape de nebunie – sa se indoape (ca un curcan) cu bucati din perete. Prin urmare Turkeycock Lane.

Legenda spune ca daca umbli foarte tarziu noaptea pe Turkeycock Lane il poti auzi pe calugar zgariind peretii si rontaind de zor. Daca voi ajunge vreodata acolo promit sa aflu adevaraul si sa va spun. (sursa foto: pinterest)

Locuitorii Marii Albe

Viata de adancime in ruseasca Mare Alba – Chiar si un astfel de loc neprietenos precum este Marea Alba se dovedeste a fi plin de viata adanc in interiorul apelor intunecate. Va puteti imagina cat de interesant si de greu poate fi sa faci astfel de fotografii? Autorul acestora este un adevarat profesionist. (fotografiile apartin EnglishRussia)

Aceste creaturi uluitoare sunt locuitorii Marii Albe. Nu veti avea niciodata, probabil, o sansa sa le vedeti atat de aproape in viata reala, asa ca bucurati-va de aceste imagini incredibile. O colectie completa gasiti pe contul de pe platforma Facebook. Continuare

Karma

„Ieri am intrat într-un PetSmart cu Jamais, pudelita mea. Un tip tânăr îi spunea vânzătorului că şi-a pierdut portofelul. Era amărât. Probleme cu cărţile de credit, cu permisul de conducere, foarte enervant. Eu am pierdut multe lucruri. Fiindcă sînt aiurită. N-am găsit niciodată nimic. În jurul meu toţi găseau câte ceva. Bani, inele, ceasuri, câini. Am ieşit din magazin şi am trecut strada ca să îmi iau o cafea de la Starbucks. Mă grăbeam, fiindcă semaforul îmi arata o palmă roşie care se aprindea şi stingea, iar eu ascult semafoarele orbeşte. Mi-e teamă de ele în felul în care îmi era teamă de profa de mate. Mă aşteptam să scoată un difuzor din capul lui de semafor şi să spună lumii: Cristina Snyder is jaywalking! Când am ajuns pe trotuar, Jamais a sărit ca arsă. Călcase peste ceva şi ea e extrem de fandosită. Nu îi place să îşi murdărească izmănuţele. Era un portofel mare şi pufos. Avea semnul păcii desenat pe el şi un Bob Marley foarte mic. L-am deschis şi am intrat în panică. Dacă vine poliţia şi mă întreabă ce fac eu cu portofelul altuia în mână? L-am băgat în geantă. Nuuuuuuuu! Fiindcă asta însemna că intenţionam să îl păstrez. L-am ţinut între degetul mare şi arătător, la jumătate de metru distanţă, să se vadă că nu sîntem împreună. Da. Dar aşa arătam de parcă plimbam şi căţelul şi portofelul. Am intrat în magazin şi i-am dat vânzătorului portofelul.
„Acasă” i-am povestit lui Radu ce s-a întâmplat şi l-am întrebat dacă o să vină Karma. Făcusem bine cuiva. Radu a zis că nu e sigur.
Did she come yet? m-a întrebat azi. Nu sînt sigură, dar cred că face mişto de mine.” – de Cristina Snyder

Culorile tristetii

Nu toate cimitirele sunt gri, cenusii, grave. In aceasta postare il aveti pe cel din Chichicastenango, Guatemala. Cine-a spus ca in mod necesar mormantul trebuie neaparat sa fie trist ca sa ni-l amintim pe cel disparut? Sapanta este dovada inca palpabila ca se poate si altfel. Culorile tristetii nu trebuie sa fie neaparat cernite.

In Guatemala, Chichicastenango cimitirul este un loc fascinant. Cimitirul este pozitionat pe varful unui deal si este extrem de simplu de observat varietatea culorilor de la distanta. Desi poate vi se va parea vesel privirii, pentru localnici inseamna exact pe dos: fiecare culoare simbolizeaza o deja ireparabila pierdere.

culoarile tristetii Continuare

Cadouri pentru doamne si domnite

cadouri1 si 8 Martie se dovedesc a fi incercari grele pentru domni. Chiar si zilele de nastere constituie pentru unii bariere greu de trecut cand vine vorba de ales cadouri inspirate.

Domnilor, dragilor, daca vreti sa-i faceti o surpriza unei domnite din preajma voastra (iubita, nevasta, mama, sora, prietena, colega) si simtiti ca v-ati putea prinde urechile, apelati la link-ul de mai jos cu incredere. Sunt profesionisti. Si fac niste pachetele minunate. Ah, si ajung in Bucuresti in 24 de ore iar in restul tarii in 48.
Si nici nu va trebuie credit la banca pentru astfel de cadouri :) Continuare

Dreptul de a visa

In 1948 si din nou in 1976 Organizatia Natiunilor Unite a proclamat lungi liste cu drepturi ale omului, dar marea majoritate a oamenilor se bucura in continuare numai de dreptul de a vedea, auzi si a ramane tacuti. Sa presupunem ca ne exercitam dreptul ce n-a fost proclamat niciodata? Si anume dreptul de a visa? Sa ne stabilim atractiile dincolo de uratenia si abominabilul de astazi si sa divinizam o alta lume posibila. Traducerea si adaptarea poemului (din spaniola in engleza si abia apoi in romana) imi apartin si se afla imediat sub clip. Continuare