Prietenia si ziua ei

pininterest1Am aflat ieri de la Oana Bucur ca “Ziua de 30 Iulie a fost decretata cu unanimitate de voturi ca fiind Ziua Internationala a Prieteniei in urma petitiei depuse de cateva tari membre in spiritul pacii promovat de ONU. Conform rezolutiei ONU, aceasta zi este dedicata promovarii intelegerii mutuale, respectul pentru diversitate si cultura pacii intre popoare, tari si indivizi. Pana nu pica un avion sau intr-o pauza de razboi, in microcosmosul din care va salutam dimineata, sunt recunoscatoare pentru toate prieteniile mele si cred cu toata fiinta ca, dincolo de jocurile de putere, dincolo de orice pact, pacea e in noi. Priviti copiii si intelegeti!”

De multe ori ma intreb cum i-am intalnit pe unii dintre oamenii Continuare

Arta strazii

Se ia un quadcopter, i se monteaza o camera – desigur! – GoPro si se zboara deasupra minunatului downtown al Los Angeles-ului. Stiu ca eu pot fi subiectiva – pentru ca l-am vazut si m-am indragostit de el, pentru ca am oameni dragi acolo, dar e imposibil sa nu vedeti si voi ce patrimoniu arhitectural este Los Angeles. Film realizat de fotograful Ian Wood. Continuare

Povesti desenate pe-o frunza

omid-asadi9Manual, cu rabdare si delicatete dar si cu foarte mult talent artistul Omid Asadi transforma frunzele in adevarate opre de arta. Eu am selectat aici doar un esantion. Mult mai multe puteti vedea pe site-ul sau.

“Imagine there’s no countries
It isn’t hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace…” Continuare

E vremea unei plimbari in Paris

La un moment dat in viata asta a mea am fost si corporatista. Am inceput devreme, cand era fain si cand de fapt atmosfera era una de familie multi-nationalo-culturala, si am sfarsit-o inainte de a incepe sa se destrame tot ce era frumos in firmele multinationale. Am inceput cu americanii si am sfarsit cu francezii. De aici am fost trimisa la un curs la Paris; n-a durat decat o saptamana, dar ce saptamana! A fost intalnirea mea cu El! Unicul, minunatul, cuceritorul, ravasitorul! Parisul!

Am fost cazata in Neuilly sur Seine. Continuare

Prietenia ca o tesatura

Un soricel privi din crapatura sa din perete si ii vazu pe taran si pe nevasta acestuia deschizand un pachet. Ce mancare sa fi adus oare? se intreba soricelul… Cu groaza isi dadu repede seama ca era o capcana.

Soricelul se strecura cu mare grija in curtea animalelor si dadu alarma:
E o capcana in casa, e o capcana in casa!

Gaina cotcodaci si se infoie, ridica apoi capul si ii spuse: Domnule Soarece, vad bine ca acest lucru te afecteaza, dar pentru mine el nu are nici o relevanta. Nu pot permite ca acest lucru sa ma afecteze. Continuare

Cea mai fericita la 28 de ani

Un studiu efectuat de catre producatorul de articole pentru vopsirea parului Clairol a descoperit varsta maximei fericiri pentru femei: Studiul efectuat pe un esantion de 4.000 de femei cu varste intre 25-65 de ani a aratat ca varsta la care femeile sunt cele mai multumite in 12 din cele mai importante arii ale vietii lor este cea de 28 de ani. Conform rezultatelor, femeile sunt mai fericite in cariera la 29 de ani si cele mai multumite cu relatiile lor un an mai tarziu, la 30, in ciuda faptului ca de cel mai bun sex au parte la 28. Continuare

Play me a river

Idea ii apartine lui Bill Metzgar. Dragutul din imagine este un pian Steinway din 1885. Mancat serios de termite pe la structura interioara nu a mai putut fi nicicum reparat. A fost astfel transformat intr-o … desigur! ce altceva?! … fantana pentru mama lui Bill cu ocazia Mother’s Day. 2.000 de galoane de apa sunt pompate pe ora printr-un furtun flexibil in “burta” pianului unde o constructie de tevi de pvc distribuie apa pe clapes. A fost etanseizat cu rasina si fibra de sticla. (Photo)

piano

Ultimul tren spre casa

O rara ocazie de a arunca o privire in locul de unde provin aproape toate lucrurile tale. Evenimentul central in prezent in China este migrarea la oras, in masa, a 100 de milioane de chinezi proveniti de la sat pentru a lucra in fabrici. Acest documentar urmeaza una din familiile celor 100 de milioane cum sacrifica totul pentru a castiga extrem de putin. Pentru a prinde ultimul tren spre casa de Anul Nou este un calvar demn de o expeditie arctica. Continuare