Responsabilitate
„Într-o carte fermecătoare, tradusă în română sub titlul ”În inima Africii”, Karen Blixen, care a trăit în Kenya mai multe decenii, povestește următoarea întâmplare. Un localnic merge cu căruța. Un copil vine din spate și vrea să se agațe de căruță. Căruțașul nu îl vede. Copilul nu reușește să se agațe de căruță, cade, roata din spate trece peste el și moare. Încep apoi negocieri complicate între familia copilului decedat și căruțaș pentru despăgubirile pe care acesta din urmă li le-ar datora. Karen încearcă la un moment dat să intervină și să explice că, de fapt, căruțașul nu avea nicio vină. Nu l-a văzut pe copil, nu putea în niciun fel să împiedice tragicul accident. Spre surprinderea ei, nici familia copilului decedat, nici căruțașul acuzat că l-ar fi omorât nu sunt de acord cu punctul ei de vedere. Copilul a fost ucis de roată, roata aparținea căruței, căruța era mânată de căruțaș, e clar că el este vinovatul. Lui Karen îi devine clar că oamenilor cu care discuta le lipsea noțiunea de responsabilitate, fundamentală pentru cultura noastră pe care azi o numim „euro-atlantică”. Cu o egală surpriză constat același lucru la concetățenii mei care, astăzi, acreditează următorul raționament: dacă nu ar fi fost mitingul de pe 10 august nu ar fi venit nici huliganii instigatori, dacă nu ar fi venit huliganii nici jandarmii nu ar fi fost nevoiți să intervină, dacă jandarmii nu ar fi intervenit nu ar fi fost nici persoane vătămate. Deci, de vină pentru vătămări nu este nici jandarmeria, nici huliganii, ci protestatarii care au manifestat în Piața Victoriei.” – Prof. univ. dr. Liviu Papadima