Cand trebuie sa accepti sa ti se rupa inima
Stiu ca daca ai un animal de companie sansele ca acesta sa moara inaintea ta sunt mari. Stiu ca pierderea este parte a procesului in alegerea deliberata de a-ti deschide inima spre cineva. Stiu toate acestea si stiu ca asta se intampla dar nu ma-ntrebati daca asta face vreo cat de mica diferenta.
Mi-am tatuat ascuns adanc in inima
Cand eram copil si intalneam un om mare care avea un tatuaj, de obicei pe brat, ma gandeam ca ori s-a nascut asa, altfel decat noi ceilalti, ori mama lui i-a facut un semn cand era mic ca sa nu-l piarda …
Alzheimer
Un amic, medic specialist, spunea ca pacientii suferinzi de Alzheimer isi pierd mai intai amintirile frumoase. Cele urate sunt ultimele ce se duc. Stiinta nu poate explica asta dar inima o poate face chiar foarte bine: vremurile bune, indiferent cat de bune, nu ne formeaza la fel de bine si de complet ca atunci cand ne e greu. Chiar si dupa ce toate amintirile frumoase dispar din mintea unui bolnav de Alzheimer, inima (emotiile lui) incearca sa-l modeleze in ceva mai mult.
O inima un pic cam mare
Voi cei cu inima mare (intru si eu in categoria asta, dar ar fi cam ciudat sa imi scriu mie…
Poate ca inima iarta
Poate ca inima iarta oricat de ranita ar fi, insa Timpul isi are mersul lui si nu uita si nu, nu iarta. Nu poate. E singurul ce isi urmeaza cursul, secunda dupa secunda, nu se abate, nu asteapta. De aceea pentu noi oamenii, vine momentul in care ar trebui sa ne luam ramas bun de la locuri … oameni … sentimente. Arunci o ultima privire, te intorci cu sufletul dupa cate o sansa mica de a recupera cumva trecutul, apoi, iti faci curaj, zambesti si iti repeti ca trebuie sa poti. Usor, intorci spatele si simti aerul rece cum iti mangaie fata si stii ca e rece dintr-un motiv. Primul pas e greu, spun unii. Ii contrazic! Fiecare pas ce urmeaza e greu si cu cat sunt mai multi, cu atat e mai periculos.
Pusculita cu Like-uri
Daca as avea cate-un babut pentru fiecare „Like” primit din inima, de placere … pentru ca am rascolit o amintire, un suflet … Si, da, a cersi „Like”-uri pentru postari ori fotografii este cam ca si cersitul. Asa ca, incetati, va rog! Indiferent care e pretextul …
Acopera-mi inima cu …
Padurea si linistea ei absoluta, rosu si galben si din loc in loc cate un pic de verde; Tacerea absoluta deranjata doar de caderile haotice ale frunzelor, fosnet, pustietate, liniste brazdata doar de cate un „chitait” de jucarie aruncata unui catel … Cer pe cer si cer in oglinzile apelor … Toamna asta lunga, calma si frumoasa soarele a fost luat prizonier in frunzele copacilor … Raze de soare pentru voi si pentru o saptamana cat mai buna!
Stapanul culorilor
„Inima fiecarui om e ca o fantana adanca. Si nimeni nu stie ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decat imagina, judecand dupa lucrurile care ies din cand in cand la suprafata.” – Haruki Murakami.
Lui – Stapanului culorilor – astea i-au iesit la suprafata. Deci judecati voi cum ii e inima :o)
Intelepciune
Vine o vreme cand trebuie sa taci ca sa lasi loc spunerilor tale sa se auda. Si, asa cum cum spun cuvintele Parintelui Arsenie Boca: cea mai lunga cale e de la urechi la inima. Sa aveti zi de odihna a inimii! (Cristina Lazar)
De ieri, mai aproape de cer
Parintele Arsenie Papacioc este de ieri mai aproape de cer – „M-am uitat la voi să vă văd figurile, doar, doar, în felul asta aş putea să vă văd şi inimile. Trebuie să zbori cu amândouă aripile, vertical, făra cea mai mică abatere. Pentru ceea ce a făcut Hristos pentru noi, nu e permisă nici cea mai mica abatere. Iar dacă se întâmplă, să fie fără voia noastră, să căutăm duhovnicul şi să ne dezlegăm. Pentru că nicio nenorocire nu înseamnă ceva, dacă credinţa rămâne în picioare. Cel mai mare câştig al Satanei este descurajarea noastră în urma unor căderi, slăbiciuni. Dragii mei.. Va cunoasteti identitatea dupa buletin, dar nu va cunoasteti inimile, posibilitatile”.