Poate ca inima iarta oricat de ranita ar fi, insa Timpul isi are mersul lui si nu uita si nu, nu iarta. Nu poate. E singurul ce isi urmeaza cursul, secunda dupa secunda, nu se abate, nu asteapta. De aceea pentu noi oamenii, vine momentul in care ar trebui sa ne luam ramas bun de la locuri … oameni … sentimente. Arunci o ultima privire, te intorci cu sufletul dupa cate o sansa mica de a recupera cumva trecutul, apoi, iti faci curaj, zambesti si iti repeti ca trebuie sa poti. Usor, intorci spatele si simti aerul rece cum iti mangaie fata si stii ca e rece dintr-un motiv. Primul pas e greu, spun unii. Ii contrazic! Fiecare pas ce urmeaza e greu si cu cat sunt mai multi, cu atat e mai periculos.
Timpul macina, timpul umple goluri, timpul incearca sa cicatrizeze rani uitate mereu pe cate-un brat, picior ca si cum ar incerca sa vindece rani ale sufletului, nestiind ca acestea din urma se vindeca greu sau poate ca nu se vindeca niciodata.
Am gasit un decalog si apartine personajului din „Viata pe un peron” a lui Octavian Paler. Vreau si eu sa il urmez desi mi-e peste mana iar in unele porunci nu pot crede deloc. Le pot insa servi mintii ca pe un aperitiv, cat sa nu ii mai dai ocazia sa rumege ganduri.
1. Sa astepti oricat.
2. Sa astepti orice.
3. Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
4. Sa nu numeri zilele.
5. Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
6. Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
7. Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
8. Daca gandul asta te ajuta, nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
9. Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
10. Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota.
Sense & sensibility. Implicit, nu explicit. Seductie, nu viol. Tare asta cu seductia! S-ar impune niste lectii implicite, nu explicite, very easy. This is the way we are. Ne miscam natural, ne indragostim, iubim, suferim, ne bucuram, cautam fericirea … implicit si cateodata explicit … ca suntem oameni …