Poate ca inima iarta
Poate ca inima iarta oricat de ranita ar fi, insa Timpul isi are mersul lui si nu uita si nu, nu iarta. Nu poate. E singurul ce isi urmeaza cursul, secunda dupa secunda, nu se abate, nu asteapta. De aceea pentu noi oamenii, vine momentul in care ar trebui sa ne luam ramas bun de la locuri … oameni … sentimente. Arunci o ultima privire, te intorci cu sufletul dupa cate o sansa mica de a recupera cumva trecutul, apoi, iti faci curaj, zambesti si iti repeti ca trebuie sa poti. Usor, intorci spatele si simti aerul rece cum iti mangaie fata si stii ca e rece dintr-un motiv. Primul pas e greu, spun unii. Ii contrazic! Fiecare pas ce urmeaza e greu si cu cat sunt mai multi, cu atat e mai periculos.