Dor

Uneori imi este foarte dor de unii oameni! Un DOR care ma face sa simt un nod in gat, prelungit…

E vara si minunate halucinante povesti de dragoste pe Facebook nu mai sunt. Nu se citesc. Vara povestile de dragoste umbla sarace, desculte si nebagate in seama. Nu stralucesc. Au slapi de cauciuc. Daca incerci sa le asculti le auzi ca pe niste sunete de sarutari printre lipaituri de slapi. Asta pe asfalt. Pe nisip sunt mute. Nisipul inabusa slapi, valurile acopera saruturi …

Povestile de dragoste, vara, sunt doar niste povesti de vara care incap intr-o scoica. Ele devin cu adevarat povesti de dragoste toamna tarziu, cand incep ploile, si o fata duce o scioca la ureche sa asculte, pentru ca ii este tare dor.

In august, Romania se intoarce acasa … linistita se intoarce, cu viteza legala se intoarce ca sunt pline drumurile de radare in calea ei: 50 in localitate si 100 in afara, asta ii e viteza; ca nu vrea sa aiba probleme

O scoala cu nume mare, cu nume minunat. Cu un nume de care mi-e asa de dor … si care este rostit nedrept de rar. Scoala de Televiziune „Tudor Vornicu”.

Sper din toata inima ca scoala asta noua, care poarta un nume atat de perfect pentru televiziune, sa ne ofere peste cativa ani niste profesionisti adevarati.

„I miss you most of all, my darling when autumn leaves start to fall” … Asta e cantec de greieri mai! Numai cand miroase a toamna isi pun greierii problema dorului 🙂