Jucatul cu mancare
„Nu te juca, te rog, cu mancare!” imi spunea mie mama (si sunt sigura ca si voua va spuneau mamele…
Locuri de intalnire
„Locuri de intalnire din copilarie: la elefant, la furnicute, la leagane, sus pe tobogan, la copacul traznit, la rondul cu…
Te iubesc, ca pe o cafea calda
„Te iubesc, ca pe o cafea calda intre doua avioane!… Toata copilaria am crezut ca are puteri supranaturale. Mirosea a…
Laura
„Ea este Păpușa Laura, fetița care locuiește într-un ceainic. A fost creată de la zero de Papillon en Papier cu…
Prima zi
Ieri mi s-a facut dor de copilarie si de scoala, numai ca numai elev n-as vrea sa mai fiu azi:…
Despre copilarie
N-am fost niciodata niste oameni bogati si nici n-am avut vocatia agonisirii ci mai degraba a bucuriei imediate. Vorba lu’…
Pentru copii din noi
Copilaria ramane unde se simte mai bine, unde e libera sa creada, sa se joace, sa iubeasca mult, pe oricine …
Stii tu, unde se aduna licuricii sa puna la cale un plan iscusit pentru luminarea potecutelor inimii tale
Unde spiridusii din povesti se ingramadesc sa culeaga idei pentru cum sa-l creasca mai departe pe copilul iscoditor pitulat printre ei
Cum ne-a afectat „trebuie sa”?
Drama lui “trebuie sa” – Crestem cu iubirea parintilor, insa o iubire insotita de cateva “adevaruri” care le apartin si pe care nu le putem contesta in perioada copilariei, adevaruri carora nu ne putem impotrivi:
Zmee pe cer
V-ati jucat in copilarie cu zmeul? Ati incercat sa-l tineti in aer? Ati reusit? Va mai amintiti sentimentul acela perfect ca voi ii controlati zborul, ca e acolo sus pe cer datorita voua? Urmariti filmul de mai jos ca sa va improspatati amintirile si ca sa admirati abilitatile tipului din film. Si savurati si muzica!
Cum se coc bananele
Din categoria „de pe mail” am primit de curand unul care este foarte interesant raportat la perioada copilariei (inainte de revolutie) cand prindeam banane stand la coada ora in sir; dupa o atare „aventura” cand ajungeam acasa, victoriosi (eu si fratele meu) abia asteptam sa mancam o banana. Evident ca nu primeam, pentru ca mama le mai tinea la intuneric in camara, pe ziar, inca o vreme. Dar ce bune erau cand in sfarsit se „coceau”!