„Ea este Păpușa Laura, fetița care locuiește într-un ceainic. A fost creată de la zero de Papillon en Papier cu mâinile harnice ale Cristinei (Luminiţa Cristina), care s-a gândit să mă ajute în campania de strângere de fonduri pentru tipărirea celei de-a doua cărți. Când eu și păpușa ne-am întâlnit, am știut că nu o voi putea scoate niciodată la licitație, e prea frumoasă, prea atent lucrată, prea îi bate o inimioară croșetată sub rochița verde, pereche cu rochița primei lansări de la București (am s-o rog pe Cristina să ne povestească într-un comentariu cum e realizată, sunt sigură că sunteți curioși). Avea să fie păpușa mea! Prima și ultima mea păpușă, căci niciodată n-am avut una doar a mea, toată copilăria le-am împărțit cu sora mea, Mădă. Acum aveam o păpușă, păpușa Laura, a mea pentru totdeauna.
Și rochița verde are o poveste, să știți! Poalele verzi, cu flori de Mâna Maicii Domnului, este o față de masă cusută de bunica în tinerețe. Era pătată și ruginită, dar totuși i-am trimis-o Cristinei să vadă dacă poate salva o bucățică și s-o transforme în poveste. Și-a reușit! Alături de fața de masă, bunica mi-a dăruit și baticul ei verde-transparent, aidoma cu rochița mea.
E atât de dulce, păpușa Laura. Atât de senină și de drăgălașă. Pe piept îi atărnau trei năsturei jucăuși cu trei litere: TIC. Iar la pantofiorii (care de asemenea Cristina i-a făcut să semene cu ai mei) are doi năsturei cu două litere: L și A. Cât de frumos, nu-i așa? O păpușă gândită cu sufletul. O păpușă mângâiată de atâtea mâini, de la bunica, mama, prietenii și familie. O păpușă care va rămâne moștenire pentru copii și apoi pentru nepoți, pentru că poartă un mesaj doldora de fericire.” – Laura Baban
https://www.facebook.com/laura.baban?fref=photo