Caruselul emotiilor

A inceput cea mai frumoasa luna din an: e luna in care tragi linii, faci bilanturi, este cea mai emotionala si cea mai plina de simboluri. Este luna in care daruim si primim.

Cred ca cineva a pus alcool in vocale! M-am chinuit mai mult ca niciodata sa fac un bilant si am sfarsit in a pune pe hartie doar niste … hai sa le spunem sfaturi, de fapt sunt doar niste concluzii dupa un an, un timp, care s-a dovedit mai greu decat credeam ca va fi atunci cand a inceput, dar pe alocuri mai frumos si mai surprinzator decat m-am asteptat. We are the stories we tell ourselves.

Aproape in fiecare an (cu mici exceptii: cand am schimbat prefixul la 3 si am fugit de-acasa la mare, mi-am inchis telefonul si n-am vrut sa stie nimeni ca e ziua mea, si in ultimii 3-4 ani) m-am gandit la ziua mea ca la o re-nastere care-mi ofera de fiecare data o noua oportunitate: aceea de a-mi reinnoi speranta in viata si, cel mai important, de a crede in mine. Renasc in fiecare an pentru a o lua din nou de la capat. Fac anual un soi de bilant si ma iau la intrebari:

Ion are o crasma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asisderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea.