Craciun Fericit tuturor!

Decembrie este in sine o luna a bilanturilor. Este ultima luna a anului si este firesc sa fie asa. Pentru mine – si cred ca v-am mai spus asta – dupa August, Decembrie este luna pe care o iubesc cel mai mult, care-mi adauga an de an cele mai frumoase amintiri: ziua de nastere a fratelui meu, a unicului meu nepot (adus pe lume de Mos Craciun chiar pe 24!), ziua celei mai bune prietene si evident Craciunul si Anul Nou.

Ce-am obtinut in ultimul an? Cat am realizat din ce ne-am propus? Cum am trecut peste „bataliile” noastre in cursul acestui an si mai ales ce ne dorim pentru pasul urmator: maine, in 2010?

Anul trecut pe vremea asta abia prinsese viata site-ul, n-avea decat doua luni. Nici nu visam ca voi ajunge aici. Stiam doar ca trebuie sa reusesc sa fac din el un loc unde sa veniti cu placere si din curiozitate. Sunt leoaica si pentru mine exista totul sau nimic cu limite rezonabile pe care le-am castigat (imi place sa cred) odata cu intelepciunea anilor, dar imi doresc cat mai mult. Si cred, acum la primul bilant corect, ca am obtinut mai mult decat imi propusesem. Pentru asta trebuie sa multumesc catorva persoane: lui Iulian, care a crezut in ideea mea si caruia ii datorez faptul ca site-ul exista, Siminei care in afara faptului ca imi este cea mai buna prietena mi-a fost si cel mai serios, de incredere, plin de verva partener, colaborator, ajutor … fiecare in parte si toate la un loc, catorva oameni care fara sa ma cunoasca (doar vazand site-ul) m-au onorat cu prezenta lor aici dandu-i in acelasi timp consistenta si valoare: prietenilor de la e-Astrolog pentru promovare, Ancai Vasilache pe care o mai astept cu drag, Claudiei Stirbei, si nu in ultimul rand celor ce ne-au sau m-au inspirat, care ne-au bucurat cu fotografiile lor si pe care-i veti mai regasi aici si pe viitor.

Ei, toti, mi-au acordat incredere si intr-un fel recunoastere. Alaturi de ei insa sunteti si voi toti cei ce m-ati descoperit, m-ati citit, mi-ati scris, sau ati devenit fanii site-ului prin platforma Facebook. Multumesc celor ce au avut subtilitatea sa intuiasca directia gandirii mele.

Anul acesta am experimentat si sunt de parere ca e mult mai sigur dar si mai benefic sa iti testezi ideile noi pe oameni ce nu te cunosc direct; ei nu pot avea perceptii subiective si e posibil sa nu te vezi niciodata cu niciunul din cei ce te citesc desi sunt la fel de acord ca modul de a gandi, gusturile si preocuparile comune ii aduc impreuna pe cei asemenea. Sper sa vina acea zi in care macar cu unii dintre voi sa ma intalnesc, sa va cunosc.

Imaginea pe care o am eu despre mine n-are nicio legatura cu modul in care sunt perceputa (cred eu). Sper sa fi reusit sa insufletesc acest spatiu. Ceea ce ma anima sper sa fi exprimat, comunicat si pus corect in context. Ce reprezinta pentru mine anul acesta este greu de exprimat, nu pentru ca imi lipsesc cuvintele ci pentru ca am un amalgam de ganduri ce as vrea sa le spun si nu reusesc sa decid care-i cel mai potrivit. Am s-o fac totusi, si-am sa-l aleg pe cel care straluceste cel mai tare, care imi misca cel mai mult inima.

Nu stiu daca va place U2, daca ati fost la vreun concert de-al lor. Eu ii iubesc. Cu toate astea n-am reusit sa ajung sa simt atmosfera aceea unica si irepetabila a unui concert. Ei bine, Bono, la fiecare concert canta „With or without you” si absolut la fiecare, ia din public o domnita, se intinde cu ea pe scena continuand sa cante. Aproape ca nu o atinge, doar ii ofera intimitatea apropierii lui si uneori i se uita in ochi. Spre finalul piesei o saruta. Cast. Insa fara exceptie, fata se cutremura de emotie. Nu stiu daca vreuna dintre ele dupa aceasta experienta s-a mai lasat sarutata de vreun alt barbat sau a mai simtit o emotie asemenatoare. Cam asta reprezinta pentru mine 2009 aici, cu voi si cu toti cei mentionati mai sus.

Craciun Fericit! si pe mine ma gasiti aici si in zilele ce urmeaza. Inca nu pot sa renunt la fiorul de care spuneam mai devreme … Te muti la mine?