Am avut o zi minunata in ziua ce s-a incheiat nu cu multe ore in urma. Am facut mici bucurii unor oameni dragi, am indraznit sa visez cu ochii deschisi, sa ma joc o zi intreaga cu Bob Dylan si melodiile lui. Dar tot nu fu destul. Fiinte complicate si vesnic nemultumite suntem noi femeile. Sau ca sa nu vorbesc in numele tuturor am sa va spun ca asa sunt eu, vesnic vreau ceva mai mult. Am sa va spun ce vreau: pai vreau fluturi in stomac (acea emotie care sa te gatuie) si nu doar intr-o zi, nu numai in prima zi; vreau mereu caldura pe sira spinarii; si vreau sa ma sune, sa imi scrie, sa imi aduca flori, vreau un sms ici si colo, din cand in cand (si nu doar in gand!) …

Bine si Rau – Tudor Arghezi
(…) Într-o-nserare, în sfîrsit, / Mi se paruse ca te-as fi zarit / În mantia de aur a unui asfintit, / Prinzîndu-ti-o, tîrîta prin tarîna./ Mi-a si ramas un ciucure în mîna (…) (foto: buzzhunt.co.uk)

Parinti imbatranind

Parintii imbatranind devin copii Iar noi copiii devenim parinti Ne suparam ca nu raman cuminti … Frumosi, puternici, tineri, buni…

Fara alte cuvinte, pentru ca (celor ce l-au cunoscut) cuvintele mele, chiar de-ar fi perfect mestesugite tot nu le pot readuce starea speciala pe care au trait-o mangaindu-i strazile cu pasii lor … iar celor ce nu l-au cunoscut inca … ei bine acestia trebuie sa-l cunoasca personal. Asadar: Regia Benoît Millot, cameraman Sébastien Jousse, muzica Electric President: „I’m Not The Lonely Son.”