Parinti imbatranind

Parintii imbatranind devin copii
Iar noi copiii devenim parinti
Ne suparam ca nu raman cuminti …
Frumosi, puternici, tineri, buni si vii

Ca au si ei dureri si ca se strang
Ca–s amarati si nimeni nu-i mai vrea
Ca imbatranind privirea lor e grea
Si oasele ii dor si ca mai plang

Parintii nostri deseori uitati
Si pentru care timp nu mai avem
Isi iau cuminti pastila si se tem
Ca pana si de boala-s vinovati

Sunt mai usori acum, s-au micsorat
Pe trupul slab stau hainele de miri
Si – obrajii lor au riduri si-amintiri
Si nimeni nu-i intreaba ce-au mancat

Putini ce mai veghem la capul lor
Ca sa-i iubim, suntem prea ocupati
Parca ni-i jena c-avem mame, tati
Ne e rusine noua ca li-i dor

Se sting ca lumanarile, tacuti
Si prea tarziu mai vrem a-I mangaia
Parintii nostri mor spre a-nvia
Si ne-amintim de ei cand sunt pierduti. – de Sorin Poclitaru