A walk on the wild side

Am avut o zi minunata in ziua ce s-a incheiat nu cu multe ore in urma. Am facut mici bucurii unor oameni dragi, am indraznit sa visez cu ochii deschisi, sa ma joc o zi intreaga cu Bob Dylan si melodiile lui. Dar tot nu fu destul. Fiinte complicate si vesnic nemultumite femeile. Sau ca sa nu vorbesc in numele tuturor am sa va spun ca asa sunt eu, vesnic vreau ceva mai mult … vreau fluturi in stomac (acea emotie care sa te gatuie) si nu doar intr-o zi, nu numai in prima zi; vreau mereu caldura pe sira spinarii; si vreau sa ma sune, sa imi scrie, sa imi aduca flori, vreau un sms ici si colo, din cand in cand (si nu doar in gand!) …

As vrea sa existe cuibul fericirii, iar in el, el sa nu-mi spuna ca nu intelege cum se pot imbratisa oamenii asa la tot pasul, cum de una-doua se saruta, cum poti sa mergi la varsta asta(!!!) tinandu-te de mana. Vreau ca dimineata, mergand spre serviciu, in masina, sa mai si vorbeasca cu mine, mai ales cand dau radioul incet ca sa spuna si el ceva. In general, nu spune nimic si atunci eu – debusolata – ma pierd. Nu mai stiu ce este aceea o povestea de dragoste.

107-bob dylan-this dream of you

Uneori as vrea sa vina cineva si sa-mi rezolve toate problemele. Sa apara cineva care sa imi acorde atentie si timp. Sa simta cand si daca nu sunt bine si sa fie acolo pentru mine. Sa-mi aminteasca lucrurile pe care le uit si care mi-ar usura cu mult drumul. Cineva care sa stie sa puna intrebarile care sa ma ajute sa-mi inteleg durerea din suflet, tremurul din stomac, frica paralizanta, pietroiul din piept, nodul stabilit atat de comfortabil in gat si lacrimile din ochi. Cineva care sa ma ia frumusel de mana si sa-mi arate din nou drumul spre dragoste …

Uneori „cineva”-ul este de negasit, oricat astept si cer. Alteori, cineva imi spune „esti reconfortanta”, „ma incalzesc de la gandurile tale”, „mi-e bine si drag cu tine”, „vis cu aripi, mi-ai adus zambetul”, sau imi spune, lasandu-ma fara replica: „esti cea mai magica persoana pe care o cunosc”. Si, atunci, cateodata, mai rar decat ar trebui, inteleg ca eu sunt cineva … din pacate nu pentru mult timp, pentru ca vine si „Licurici drag si inofensiv, eu trebuie sa ma retrag. Ma retrag … cu un zambet de bine.”

Comentati?