Am avut o zi minunata in ziua ce s-a incheiat nu cu multe ore in urma. Am facut mici bucurii unor oameni dragi, am indraznit sa visez cu ochii deschisi, sa ma joc o zi intreaga cu Bob Dylan si melodiile lui. Dar tot nu fu destul. Fiinte complicate si vesnic nemultumite suntem noi femeile. Sau ca sa nu vorbesc in numele tuturor am sa va spun ca asa sunt eu, vesnic vreau ceva mai mult. Am sa va spun ce vreau: pai vreau fluturi in stomac (acea emotie care sa te gatuie) si nu doar intr-o zi, nu numai in prima zi; vreau mereu caldura pe sira spinarii; si vreau sa ma sune, sa imi scrie, sa imi aduca flori, vreau un sms ici si colo, din cand in cand (si nu doar in gand!) …

„Nu gasesc munca asta deloc complicata pentru ca eu am facut o gramada de alte chestii tehnice. Am reparat chiar si biciclete” spune unul din eroii filmului. Sau ca sa il descriu totusi cu alte cuvinte, cum spunea prietena mea: „lejer, de backup pentru vacanta, no fancy chairs and servants”.