Puiul apelor
Fotografiile de mai jos surprind un moment absolut uluitor: venirea pe lume a uni delfin! Unul din rarele si cele mai magice momente: un delfin bottlenose intra in travaliu . . . apoi puiul apare, iesindu-i intai coada. Mama ghideaza puiul usor catre suprafata, unde inoata impreuna pentru prima data. Foarte putine nasteri ale delfinilor au fost capturate pe film cu astfel de detalii absolut uimitoare.
De ce a traversat puiul strada?
INVATATOAREA: Pentru ca a vrut sa ajunga de partea cealalta.
PROFESORUL DE LICEU: Chiar daca v-as explica, dragii mei dobitoci, tot n-ati intelege.
PLATON: Pentru ca a mers in cautarea binelui si armoniei.
ARISTOTEL: Este in natura puilor sa traverseze strazi.
E cald … de-ti vine sa scoti limba?
Fiecare catel are zilele lui (la fel ca si oamenii) … unele bune, altele … ca acum cand este foarte cald si ei sunt obligati sa poarte blanita si scot o limba de-un cot pentru ca nu mai prididesc cu „behaitul” sa-si mai regleze temperatura … si daca sunt precum Snoopy al meu care iese afara doar de trei ori pe zi, si face economie la baut apa (bea doar cand aude ca i-am luat zgarda din cuier si asociaza cu ora de iesit afara), atunci chiar ar avea nevoie de „atentii” speciale.
Imi place fotbalul
Il cheama Luk Chai, „lucreaza” la Gradina Zoologica din Taronga si are 5 … luni. Conform ingrijitorilor Gradinii Zoologice din Toronga, puiul de elefant, primul elefantel australian, este pe drumul rapid spre maturitate.Totusi poate nu prea repede! Sa-l mai lase sa … copilareasca un pic … Ingrijitorii il invata primele cuvinte simple din limba elefantilor – indicatii si directii, unde sa stea si in ce directie sa se indrepte – prin recompensarea tinerelului cu suplimente dulci precum stafide si mere. Fiind foarte atent si sarguincios puiutul invata repede, astfel ca ramane timp suficient si pentru joaca, asa cum o demonstreaza si imaginile de mai jos.
Povestea soricelului
Am mai scris aici in urma cu ceva timp despre prietenie, despre ce este prietenia in viata noastra si despre ce sunt prietenii. Mai am o poveste frumoasa si cred ca astea nu strica niciodata, pentru ca pe mine, astazi de exemplu, ma macina gandul ca unii dintre noi uitam ca la un moment dat, mai demult sau poate nu, o persoana a fost esentiala pentru ceea ce am devenit azi. Substanta prieteniei si-a pierdut magia si pare ca s-a transformat intr-un set de reguli de genul prostiilor din unele reviste glossy: „x reguli pentru a fi un prieten perfect“. Credinta in oameni a devenit ideologia care ilustreaza interactiunea sociala care se bazeaza pe „managementul si marketingul“ relatiilor interumane. Ca si cand afectiunea s-ar putea transformata in lucruri cu valoare cuantificabila in bani. Pilda cu „prietenul la nevoie se cunoaste“ s-a transformat hidos in „prietenul din nevoie se alege”. Penibil! Dar mai bine va las sa cititi „Povestea Soricelului”. Lectura placuta!
Ce parere aveti, care este puiul mamei?
Ce parere aveti, care este puiul mamei? In fiecare familie in care exista doi copii, unul este cel preferat la…
