Povestea soricelului

mouse4

Am mai scris aici in urma cu ceva timp despre prietenie, despre ce este prietenia in viata noastra si despre ce sunt prietenii. Mai am o poveste frumoasa si cred ca astea nu strica niciodata, pentru ca pe mine, astazi de exemplu, ma macina gandul ca unii dintre noi uitam ca la un moment dat, mai demult sau poate nu, o persoana a fost esentiala pentru ceea ce am devenit azi. Substanta prieteniei si-a pierdut magia si pare ca s-a transformat intr-un set de reguli de genul prostiilor din unele reviste glossy: „x reguli pentru a fi un prieten perfect“. Credinta in oameni a devenit ideologia care ilustreaza interactiunea sociala care se bazeaza pe „managementul si marketingul“ relatiilor interumane. Ca si cand afectiunea s-ar putea transformata in lucruri cu valoare cuantificabila in bani. Pilda cu „prietenul la nevoie se cunoaste“ s-a transformat hidos in „prietenul din nevoie se alege”. Penibil! Dar mai bine va las sa cititi „Povestea Soricelului”. Lectura placuta!

„Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.
– Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul… Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană. Se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:
– E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:
– Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă.

– Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.
Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:
– E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:
– Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.
Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:
– E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Vaca îi spuse:
– Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.
Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran. În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot … Cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel.
Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos. Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât putu de repede la spital, şi când o aduse acasă, ea mai avea încă febră.

Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă. Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul. Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi, şi muri la scurt timp. La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi. Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.

Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte: Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc. Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie numită viaţă. Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alţii.

Caută-i pe cei care te-au ajutat vreodată cand ai avut nevoie si spune-le cat de mult contează ei pentru tine, si adu-ti aminte: fiecare din noi este un fir vital in tapiteria altei persoane; vietile noastre se intrepătrund si acest lucru nu este intămplator. Unul dintre cele mai bune lucruri din lumea asta, de care te poţi ţine strâns, este un prieten”.

Comentati?