Am mai scris aici in urma cu ceva timp despre prietenie, despre ce este prietenia in viata noastra si despre ce sunt prietenii. Mai am o poveste frumoasa si cred ca astea nu strica niciodata, pentru ca pe mine, astazi de exemplu, ma macina gandul ca unii dintre noi uitam ca la un moment dat, mai demult sau poate nu, o persoana a fost esentiala pentru ceea ce am devenit azi. Substanta prieteniei si-a pierdut magia si pare ca s-a transformat intr-un set de reguli de genul prostiilor din unele reviste glossy: „x reguli pentru a fi un prieten perfect“. Credinta in oameni a devenit ideologia care ilustreaza interactiunea sociala care se bazeaza pe „managementul si marketingul“ relatiilor interumane. Ca si cand afectiunea s-ar putea transformata in lucruri cu valoare cuantificabila in bani. Pilda cu „prietenul la nevoie se cunoaste“ s-a transformat hidos in „prietenul din nevoie se alege”. Penibil! Dar mai bine va las sa cititi „Povestea Soricelului”. Lectura placuta!