Statui umane

Statui umane In cel mai recent videoclip, postat in Aprilie – UNICEF Uruguay incearca sa faca invizibilul vizibil cu statui…

Dincolo de prag

Good light-ul din seara asta se vrea o pildă … numai de-aş fi capabilă s-o formulez cum trebuie! Sunt uşi…

Cand pronunt cuvantul VIITOR, prima silaba apartine deja trecutului.
Cand pronunt cuvantul TACERE, o distrug pur si simplu.
Cand pronunt cuvantul NIMIC, nefiinta, inexistentul rezista.

Padurea si linistea ei absoluta, rosu si galben si din loc in loc cate un pic de verde; Tacerea absoluta deranjata doar de caderile haotice ale frunzelor, fosnet, pustietate, liniste brazdata doar de cate un „chitait” de jucarie aruncata unui catel … Cer pe cer si cer in oglinzile apelor … Toamna asta lunga, calma si frumoasa soarele a fost luat prizonier in frunzele copacilor … Raze de soare pentru voi si pentru o saptamana cat mai buna!

La un moment dat a trebuit sa rupa tacerea, tensiunea ajunsese de nesuportat. „Stii ce mi s-a intamplat?” a zis. „Am ajuns aseara la Cluj si mi-am adus aminte ca azi trebuie sa ma intalnesc cu tine. Asa ca m-am suit in tren si m-am intors in Bucuresti.” Sosise in zori si cumparase fursecurile de langa gara … Pe urma mi-a spus un lucru incredibil, ca-n romante, pe care n-as fi crezut niciodata ca-l poate rosti un poet de talia lui: „Cand m-am gandit zilele astea la tine, parca mi s-a rasucit un cutit in inima.”

Noaptea tarziu. Suna telefonul. Sotia ridica receptorul:
– Scumpo, sunt eu. Vin acasa. Nu am intarziat prea mult, nu?
– Nu, scumpule.
– Dar pot sa vin cu 7-8 prieteni?
– Desigur, scumpule.
– Mai stam, mai vorbim …
– Da, scumpule; va pregatesc rapid niste sandwichuri, o gustare, ceva …
Barbatul pastreaza tacerea cateva secunde, apoi spune:
– Ma scuzati, cred ca am gresit numarul.