La un moment dat a trebuit sa rupa tacerea, tensiunea ajunsese de nesuportat. „Stii ce mi s-a intamplat?” a zis. „Am ajuns aseara la Cluj si mi-am adus aminte ca azi trebuie sa ma intalnesc cu tine. Asa ca m-am suit in tren si m-am intors in Bucuresti.” Sosise in zori si cumparase fursecurile de langa gara … Pe urma mi-a spus un lucru incredibil, ca-n romante, pe care n-as fi crezut niciodata ca-l poate rosti un poet de talia lui: „Cand m-am gandit zilele astea la tine, parca mi s-a rasucit un cutit in inima.” (foto: semnaturicelebre.blogspot.com)
Eu 22 si Nichita 45. Pe urma am implinit 23 si el 46 – in momentul cand am hotarat sa ramanem impreuna eram exact „jumatatea” lui. Singura data cand se putea, pe urma nu s-ar mai fi potrivit. Suna a predestinare.
Intregul interviu acordat Iuliei Arsintescu de catre Dora Stanescu, sotia si unica iubire a lui Nichita – il gasiti pe Liternet.ro (via ceascadecultura.ro)










o piatra
- Edit
ce bine ca ai pus aici,
ce bine-i de citit…
Lucia,
draga mea draga…
Lucia Reich
- Edit
era prea frumos ca sa nu pun … sa stie toata lumea ca mai exista si ca e posibil 🙂 doar oamenii sa vrea …