I-as spune reteta, da-i ceva mai mult. Luati totusi tableta ori laptopul (iar informalul e si pe telefon, sa stiti!) cu voi in bucatarie si incercati. E extrem de simplu si la fel de gustos!

Poti face orice din orice. Asa a facut Isaac Cordal si asta a fost ceea ce a atras atentia multora din lumea artei. Ideea pare „elementara” insa executia necesita abilitati si talent in mod special pentru ca aceste forme prind viata numai daca sunt privite dintr-un anume unghi.

Un grup de iubitori ai animalelor salbatice aflati intr-o expeditie pe insula arctica Svalbard, se ocupau de prepararea unui pranz. Dar in scurt timp aveau sa descopere ca nu doar ei erau interesati de supa de conopida aflata in oala. Un urias urs alb si-a bagat capul pe hubloul bucatariei sa verifice cand e gata supa. A petrecut dealtfel vreo doua ore prin preajma vasului, incercand sa analizeze, stand in doua picioare ce alte oportunitati ar putea sa mai … adulmece.

Am vrut s-o postez de ieri, dar am avut minunata poezie a lui Mircea Ivanescu. In plus, a mai fost si ziua mea, iar poezia aceasta face parte dintr-un volum dedicat celor ce s-au sinucis … Deci nu prea se potrivea cu starea de ieri … desi, pe la mijlocul zilei, dupa ce m-am ambitionat sa raspund fiecarui mesaj in parte (si au fost peste 120 pe facebook si 32 de mail-uri) am avut un moment cand musafirii erau in lift, limonada nu era bagata la rece (o uitasem pe masa in bucatarie) iar eu nu mai pridideam cu raspunsurile. Dar pe la 11 noaptea am ajuns cu raspunsurile la zi, asa ca mi-a trecut cu sinucisul. Am ramas insa la poezia lui Eduard Dorneanu pentru ca-mi place foarte mult.

Iubim planeta si suntem atenti la cum sa consumam cat mai putine resurse. Folosim deja becurile cu lumina rece, dar ce facem cu cele vechi? Cred ca s-ar gasi cateva idei interesante. Eu va ofer aceasta idee … luminoasa a designerilor Annisa Fardan Nabila si Aulia Amanda Santoso ce mizeaza pe refolosirea becurilor incandescente intr-un set superb de containere pentru condimente. Natura fragila a fiecarui bec ofera un container delicat, modern, care este la fel de elegant ca portelanul fin.

Din copilarie m-a fascinat ceea ce se intampla in bucatarie; bunica din partea mamei era sursa celor mai uluitoare minuni iar mai tarziu un pic am descoperit-o si pe mama ca fiind posesoarea unui intreg arsenal de vraji. Ea stia cum sa transforme sacosele de fructe si legume in borcane pline de potiuni ce iti aminteau in plina iarna de culorile, caldura si mirosurile verii si toamnei.

Mihaela Bilic, medic nutritionist, iti spune ce sa crezi si ce nu din tot ce-ti trece pe la urechi in legatura cu hrana cea de toate zilele. Eu am primit pe mail aceasta lista minune, dar am citit-o si intr-una din cartile doamnei mai sus amintite; este vorba despre lista ce ar trebui sa stea la loc de cinste in bucatarie, pentru a te putea inspira si pe tine si pe cei dragi si pentru a o consulta ori de cate ori cineva iti citeaza dintr-o noua dieta la moda efectele ei nemaiauzite sau pentru atunci cand, vrajit de etichete ori manat doar de o foame incontrolabila, cumperi tot ce-ti cade in mana.

Nu chiar al oricarui copil (pentru ca nu toti am avut ori avem dormitorul la etaj)! Eu visez asa ceva pentru catelul meu pe care sa-l las sa iasa afara – singur de la etajul 7 – ori de cate ori isi doreste. Dar ca sa ma intorc la subiectul postului astuia, iata un vis de copil: o casa precum cea din Jakarta, proiectata de arhitectul indonesian Aboday, dotata cu o spirala de beton astfel incat sa poti cobora prin … alunecare in bucatarie direct din dormitor intr-o clipita!