Pamant peste vise

Am vrut s-o postez de ieri, dar am avut minunata poezie a lui Mircea Ivanescu. In plus, a mai fost si ziua mea, iar poezia aceasta face parte dintr-un volum dedicat celor ce s-au sinucis … Deci nu prea se potrivea cu starea de ieri … desi, pe la mijlocul zilei, dupa ce m-am ambitionat sa raspund fiecarui mesaj in parte (si au fost peste 120 pe facebook si 32 de mail-uri) am avut un moment cand musafirii erau in lift, limonada nu era bagata la rece (o uitasem pe masa in bucatarie) iar eu nu mai pridideam cu raspunsurile. Dar pe la 11 noaptea am ajuns cu raspunsurile la zi, asa ca mi-a trecut cu sinucisul. Am ramas insa la poezia lui Eduard Dorneanu pentru ca-mi place foarte mult.

CINEVA ARUNCA BULGARI DE PAMANT PESTE VISE

in primele zile fara tine ma simteam de parca as fi fost eliberat pe cautiune,
ma asteptam ca la stiri sa se afirme ca eu sunt vinovatul moral pentru moartea ta.
zilele saptamanii au sters cu hartie de ziar ferestrele mele,
nu am vrut sa ma impotrivesc, am lasat literele sa iti strige absenta.
vecinul meu,pilotul de vanatoare a afirmat in public ca m-a vazut cum sectionam luna
i s-a parut chiar ca am ascuns o parte din ea in ghivecele cu flori ale vaduvelor de razboi.
oamenii s-au revoltat si au sugerat unei autoritati fara putere sa imi tunda pletele,
asa intelegeau ei sa ma pedepseasca pentru faptul ca intorc privirea la salutul lor.

cu timpul am invatat sa imi cumpar haine de culoare inchisa,
apoi am imblanzit inorogii ramasi sa rataceasca in fiordurile blestemate.
nu am avut curajul sa te strig pe nume in locurile pustii unde oamenii se roaga unor picturi naive
dar pot sa jur cu cuvinte de sange
ca nu te-am uitat!

de Eduard Dorneanu