Bacania-i numai una: Bacania Veche!

Din copilarie m-a fascinat ceea ce se intampla in bucatarie; bunica din partea mamei era sursa celor mai uluitoare minuni iar mai tarziu un pic am descoperit-o si pe mama ca fiind posesoarea unui intreg arsenal de vraji. Ea stia cum sa transforme sacosele de fructe si legume in borcane pline de potiuni ce iti aminteau in plina iarna de culorile, caldura si mirosurile verii si toamnei. Le-am mostenit si zic eu (dar o confirma toti cei ce mananca ce-mi mesteresc manutele) ca ma descurc chiar foarte bine; imi place sa improvizez, dar opriti-ma, deraiez de la subiect! Camara mamei (si a bunicii) au fost intotdeauna obiectul pasiunii mele. (foto: timp-liber.acasa.ro)

Sunt indragostita de ceea ce generic numim, acasa, “camara bunicii” / mamei, iar pentru cei ce nu mai au bunici si nici nu au invatat formulele secrete ale bucatarelii ar trebui sa fie BACANIA … locul acela magic unde se aduna mierea, zacusca, esentele, ardeii iuti, ghirlandele de ceapa, muraturile, condimentele, cafeaua, sosurile, rahatul, usturoiul sau ardeii iuti atarnati pe pereti, compoturile, dulceturile, siropurile … iar odata cu sosirea toamnei, cand frunzele se transforma in auriu, mirosul perelor te infioara si te binedispune, mirosul de prune uscate, dulceata de afine cu petale de trandafir, visinata, afinata, caisata, mustul toamna, vinul (alb si rosu), tuica, pestele afumat lasat la vant, slana impanata, suncile lasate la dospit cu toate cele, cozonaci si alte bunatati. Doamne ce amintiri, ce senzatii, toate astea (si multe altele pe care n-am apucat sa le enumar) se afla doar intr-un singur loc in Bucuresti, la Bacania Veche, iar Marius Tudosiei este unul din acei foarte putini magicieni care produc mare parte din minunatiile ce le-am enumerat mai devreme sau care isi cauta doar acei producatori demni sa-si aseze bunatatile langa comorile lui.

Ceea ce se intampla la Bacania Veche este o adevarata civilizatie, o intreaga cultura si in afara de a o vizita ar trebui sa intelegem cu totii ca doar acel loc merita numele de BACANIE.

Si-acum, dupa o prea lunga introducere, va rog sa cititi randurile scrise de Vrajitorul din Barbu Vacarescu nr. 49, „cum urci pe Barbu Vacarescu din Stefan cel Mare, pana in intersectia cu Lacul Tei, pe partea stanga. E perete-n perete cu Restaurantul Decebal. Intr-o curte mica, sub 3 tei. Se intra pe-o poarta verde din fier cu model”. 🙂

foto: www.singlescamp.ro

Un fel de apel

Dragi jurnalisti si bloggeri,
va scriu intr-un moment delicat. Nu neaparat pentru mine. Va scriu in apararea unui termen. Va scriu pentru a apara cumva cuvantul “bacanie”.

In mintea mea lucrurile legate de bacanie n-au nimic din modernismul lanturilor actuale. Fie ca sunt me.ga, medii, mici sau mic.ro. Bacania, in capul meu, e un loc cald cu parfum de epoca. Stiu, o sa imi spuneti ca am pozitia asta pentru ca am eu Bacania Veche. Si n-o sa va contrazic. Bacania e [imi doresc sa fie] un loc ceva mai idilic. E fara guma de mestecat, chipsuri, coloranti, chimicale si bauturi carbogazoase din apa cu acuarela… E fara tafnosenie si fara aere. Sunt marcat de toate lecturile anterioare, poate, dar apeland la memoria colectiva – scrisa sau orala – eu imi amintesc bacania intr-un anume fel.

Prin urmare, am umila rugaminte sa limitam cumva utilizarea termenului strict la zonele in care el se potriveste. Acolo unde nu e nimerit, avem atat de multe optiuni: minimarket, magazin, alimentara (cel cu pluralul “alimentări”), maxi-market, (just) market, mic.ro.market, mac.ro.market, incredi.market, all.mighty.market, stapanesc.lumea.market sau mai stiu eu ce combinatii. Numai ca ele n-o sa fie niciodata băcănii. O sa fie niste magazine pur si simplu. Oricat de tare si de mult ar mirosi in ele a pateuri proaspat decongelate si coapte … M-o auzi cineva???

(foto bv1 si bv2: bacania veche)

2 comentarii pe “Bacania-i numai una: Bacania Veche!

Comentati?