De ieri
Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţul străzii o scoică în loc de monedă, o scoică mică, albă, neciobită, culeasă vara, pe plajă, în loc de ton vei auzi minunatul sunet al valurilor. Apoi poţi forma orice număr şi-ţi va răspunde; te va chema în glas de sirenă.
Partea mea
In padure izbucneste un incendiu devastator. O pasare colibri incepe sa aduca apa in cioc pentru a stinge focul. Toate celelalte animale, innebunite de spaima, fugeau care incotro, pe unde nimereau. Pasarea colibri continua, insa, sa care apa in cioc. Un tigru, constient de zadarnicia demersului, ii atrage atentia:
– Ești nebuna? Tu crezi ca poti sa stingi focul asta imens cu stropul de apa pe care-l aduci tu?
Pasarea colibri ii raspunse:
– Eu îmi fac partea mea … (Gina Costisanu Bianu)
Faith in humanity 50% restored
Baiat de 10 ani la trecerea de pietoni, cu bunica.
Bunica: Daca ai tatuaj nu inseamna ca esti huligan. Huligan esti atunci cand ai o atitudine nepotrivita. Poti sa ai oricate tatuaje vrei tu
TES, in strada
Unii poate ne inteleg, altii poate ne sustin … Ceea ce tine de noi, vom face. In speranta ca cineva va lua atitudine, vom ramane uniti intr-un gand. Suntem actori si din pacate, nu putem face mai multe pentru teatrul nostru dar de abandonat, nu-l vom abandona. Luni, la ora 18:00 vom sustine in strada, in fata cladirii avariate spectacolul „Mazl Tov And Justice For All”. E asta un semnal de alarma pentru autoritati? Pentru opinia publica?
Fata cu papuci rosii
Eu: discret.
Ea: atenta si rusinoasa.
Eu i-am cerut sa nu ne stie lumea.
Ea mereu se descalta la intrare „sa nu faca deranj” si pleca noaptea pe-ntuneric bezna „sa n-o afle oamenii”.
Eu: baiatul din capatul strazii.
Ea: fata cu papuci rosii.
(pe cand o iubeam imi parea ca nu vine destul de des)
Cumparati un pic de primavara
Omul care aduce primavara la metrou la Iancului.
In seara asta, pe la ora 21.30, m-am oprit sa iau si eu primavara. Am intrebat cat costa, i-am facut semn cu mana, nimic. Avea ochii inchisi, nu auzea. L-am miscat putin si s-a trezit.
„Aaa … scuze! Am atipit. N-am dormit de o saptamana, de frig.”
„Aveti unde sa stati?”
„Am, dar am iesit de nevoie.”
„De unde luati ghioceii?”
„Eu nu mint, tataie. Ii iau de la Cosbuc. Am nevoie de bani de medicamente, dar de cand stau aici parca mai rau m-am imbolnavit.”
Prima data l-am vazut acolo acum o saptamana, cand, din cauza vicolului, am inceput sa merg din nou cu metroul. Si chiar ma gandeam … ia uite, mah, vinde ghiocei pe vremea asta, ce tare! De atunci, l-am vazut in fiecare seara, dar, spre rusinea mea, m-am oprit abia acum. Primavara, promit ca n-o sa mai trec niciodata pe langa tine. – text si fotografie Alexandra Tanasescu
Opriti planeta!
Intotdeauna ma amuz de cat de nelinistita a devenit toata lumea. Nimeni nu mai vrea sa astepte. De fapt, toata aceasta problema a inceput cu aparitia conceptului de „fast food”. Am devenit extaziati de posibilitatea de a primi un meniu intreg in mai putin de 20 de minute sau cat ar fi durat de obicei intr-un restaurant. Acum cand vietile celor mai multi oameni au devenit o lista interminabila de lucruri de facut, fiecare vanzator a intrat si el in hora, si Doamne-fereste!, nimic nu trebuie sa se intample in mai mult de 30 de secunde.
Ursul, cartita, tot una!
Ieri a fost Ziua Ursului. Noi cu ursul, americanii cu haioasa cartita. Nu m-am edificat pana la urma cat de repede va veni primavara dar imi place ca avem lucruri comune: vizuina, vazutul umbrei, blanosi amandoi
Bancuri din viata
Recent, eram in vizita intr-un oras si-mi fac o programare la cosmetica unde am cerut si o pensare. Cand cosmeticiana a ajuns la sprancene, ma intreaba fin ironic:
Povesti de copil „nascut cu infinitul in inima”
Am mai avut-o invitata aici pe minunata profesoara de matematica iubitoare de litere din Constanta – Micul Print. N-am sa…
