Am mai avut-o invitata aici pe minunata profesoara de matematica iubitoare de litere din Constanta – Micul Print. N-am sa mai zabovesc spunandu-va cat e de speciala ci doar dorindu-va sa aveti pentru copiii vostri un profesor precum e ea.
Cu doua seri in urma ne-a vorbit din nou despre unul dintre micutii ei de la clasa; povesti de copil „nascut cu infinitul in inima”:
„Ieri, la clasa a sasea, a venit fugitiv vorba despre Eliade. Nu stiau cine este, le-am recomandat „Romanul adolescentului miop”. Aseara, pe Facebook, Sorin imi cere titlul cartii caci il uitase. I-l dau, iar peste vreo ora imi scrie ca se regaseate in adolescentul miop, citind deja un capitol si ca s-a apucat sa scrie un jurnal. Azi mi l-a adus la scoala. Nu e un jurnal propriu-zis, nu e un jurnal de taina, caci se adreseaza cititorului, ba mai mult, era de acord sa-l vada si colegii. Eu l-am fotografiat imediat. Redau putin din asa-zisul jurnal, sarind peste prefata sa, savuroasa de altfel, in care spune ca acest jurnal e o capsula a timpului, scriind acolo chiar si despre profesoara lui de matematica.
„Cine sunt eu? (alaturi a desenat o lupa)
Ma numesc Sorin Selaru, momentan sunt în clasa a sasea. Culoarea mea preferata e rosu, port ochelari, fac benzi desenate, vorbesc despre spatiu si infinit, sunt neserios si imatur (in sensul bun) si sunt putin cam plinut. Putin peste limita putinului.
Ei! Da, o sa ma mai ciondanesc cu vocea mea interioara, caci am o voce interioara cu care vorbesc destul de des. Sunt mai diferit decat ceilalti, dar imi fac usor prieteni, desi, cateodata, multi ma fac nebun.”
Al doilea capitol e dedicat infinitului, cu multe desene, cu teoriile sale despre infinitul din celule si de pretutindeni, iar peste toate mi-a daruit un desen migalos de-al lui, cu lumile prin care se preumbla: Taramul vesel, Fabrica de roboti, Oceanul verde si Orasul Ciupercă.”
Costica Jurubescu
- Edit
Din păcate astfel de dascăli sunt flori atât de rare !
raluca
- Edit
frumos articolul. si eu sunt profesoara. de engleza. am predat si apaniola. si Da.. profesorul-dascalul apare atunci cand elevul e pregatit. cateodata fac / pregatesc lectii asa interesante si frumoase… dupa parerea mea… insa copiii nu le pot primi. de ce? pt ca sunt tristi. ca tata o face pe mama sa planga…. asa mi-a raspuns un baiat de 17 ani, inalt si frumos! lipsa parintilor lasa drum liber …. unii se indreapta spre profesori, de dragul lor citesc.. altii spre biserica- am intalnit un elev de la mine din clasa la biserica… in noaptea de Craciun… avea cearcane… a fi parinte, dascal, mentor…. ce mai conteaza…. conteaza sa simti ceva, sa transmiti ceva. ce e mai greu… pun si o intrebare: sa pierzi sau sa te ridici? Eu am pierdut… pe sotul meu. si DA el a avut dreptate… eu sunt mai puternica.. pt ca ma ridic mereu…. defect, putere… Sau Dumnezeu . eu zic ca e Bunul Dumnezeu. sa iti raspunda un copil frumos la 16 ani ca el nu simte nimic… doar pt ca mama lui traieste cu un barbat si ii da afara in noapte cand acel om e nervos…. ce poti sa il inveti pe acest copil? experienta lui de viata este peste cunostintele academice si de orice fel. trairile lui nu cuprin carti si nici diplome. si caldura … vine cumva din suflet. cine are atata curaj sau …daruire incat sa isi rapeasca din timpul lui, al familiei ..ca sa sustina atatea suflete care au nevoie doar de o farama de atentie!
cred ca din cer, de unde e Andrei sotul meu… zambeste… ca stie ca Da sunt acum in locul unde mi-am dorit. cu copiii mei si toti cei de la scoala… si mai ales cu Bunul Dumnezeu.. prin lucratorii pe care ii are pe aces Pamant. si Da…. acum o sa ma ocup sa le cer lor sfaturi cums a ajut concret copiii. Va doresc sa descoperiti bunatatea empatia si dragostea