Este mirosul la fel de bun ca si gustul? Le Whaf, inventat de care omul de stiinta francez si profesor la Harvard, David Edwards, fierbe ingredientele intr-un lichid, apoi toarna totul intr-un vas de sticla. Lichidul este transformat intr-un nor ce va fi ingerat folosind un pai. Este popular printre cei ce cocheteaza cu dietele in Europa pentru ca inhalarea aerului poate oferi gust fara calorii.

Un egiptean indragostit iremediabil de vecina sa de ani de zile, innebunit de disperare cand aceasta i-a refuzat cererea in casatorie, a taiat bucatica de carne in bucati, suparat ca era incapabil financiar sa se casatoreasca. Catelul, aflat in apropiere si trezindu-se cu oferta la nas, a mancat-o.

O să scriem scrisori aşa, la-ntîmplare,
despre tot ce-am ratat,
despre tot ce ne doare,
şi-or să umble poştaşii cu tolbele pline
de plicuri mustind de nori şi suspine
Afară va fi jazz şi toamnă şi ploi

Biblioteca Beinecke Library pastreaza, intre colectiile de la Yale University, toate cartile pana la 1601, carti din America Latina pana in 1751, din America de Nord pana in 1821, ziarele din SUA pana in 1851, brosuri si pamflete Europene pana la 1801, cartile Europei, ale Orientului Mijlociu pana in Secolul 18, precum si unele carti rare si foarte valoroase.

O mica insula tropicala se afla sub asediu. Dezvoltatorii imobiliari ii cauta frumusetea pentru profit. Paradisul in soare nu este pentru cei cu inima slaba. Locuitorii originali au fost oamenii Woppaburra, iar numele ei initial era Ganumi Bara. Astazi se cheama Insula Great Keppel si este situata pe coasta estica a Australiei.

Cea mai veche evidenta a unei stomatologii antice este o uimitor de detaliata lucrare dentara a unei mumii din Egiptul Antic pe care arheologii au datat-o anul 2000 i.c.: o lucratura complicata din aur in jurul dintilor. Aceasta mumie avea doi dinti donati ce aveau gauri produse mecanic in ei, iar prin acestea trec firele de aur iar apoi de jur imprejurul dintilor vecini.Fotografiile apartin Disturbing and Provocative Art.

Mama m-a insotit la scoala in prima zi asa cum si alti parinti isi adusesera copiii la scoala. Ne-am strans cu totii in curtea scolii. Uniformele pareau prea mari, ori poate noi prea mici pentru hainele alea de oameni mari. Curand a venit o doamna care mi-a tras mana din mana mamei si ne-a condus pe unii dintre noi, cei mai mici, in mai multe sali de clasa. Erau patru, separate. Acesta a fost momentul in care unii dintre pitici au inceput sa planga pentru ca parintii nu au fost lasati in salile de clasa. Eu n-am plans. Nu pentru ca eram viteaza ori mai mare decat ceilalti (chiar dimpotriva! eram cea mai mica, aveam 6 ani impliniti doar de o luna jumatate), dar n-am plans pentru ca eram deja obisnuita cu „despartirile”: fusesem deja la gradinita!