Story restored, vis rêvisited
Din finalul filmului ăsta de vis, am rămas cu ideea că poți să ai ochi care văd până departe și chiar să-i ai pe aceeași parte, tot e degeaba dacă dormi mereu. Reiau povestea, aşa cum am tradus-o cândva, pentru că poveştile nu sunt ale noastre, ci ale moşilor şi eschimoşilor noştri, în veacul vecilor.
”După furtună, nu mai puteam spune că viaţa e frumoasă. Dar mi-am păstrat speranţa că băiatul eschimoş din visul meu va reuşi să treacă prin porţile ce ne despart şi să îmi sară în braţe. Chiar dacă nu mă mai simţeam ca un peşte şi descoperisem că nu ştiu nimic, eram fericit că trăiesc.
– E un peşte grozav, trebuie neapărat să-l prindem!
– Îl vom prinde, neapărat.
– Şi are ambii ochi pe o parte?
– Da, e un peşte straniu… Când peştele ajunge la maturitate, un ochi trece pe partea cealaltă.
– Cum aşa?
– Poate că… Poate că ăsta e semnul maturităţii. Arată că au depăşit coşmarul.
– Ce fel de coşmar?
– Cel care separă copiii de adulţi.
Vino aici, repede! L-am prins!
– Trage!
– Încet…
Nu mişca…
Uite, îşi schimbă culoarea,|seamănă cu fundul mării.
– Camuflaj…
– Când un peşte ajunge deasupra altuia, cel de sub nu face nicio mişcare.
Aşteaptă până când se mişcă celălalt. Apoi o ia din loc.
– Eu nu aş vrea să stea cineva deasupra mea.
– Tu eşti încă tânăr. Ochiul tău abia începe să treacă pe cealaltă parte.
– Înseamnă că e bine să ai ambii ochi pe aceeaşi parte?
– Nu bine, diferit.
– Şi ce ai de pierdut?
– Cealaltă parte a ta.
Dar chiar dacă pierzi ceva,
găseşti altceva.”