Locuri de vizitat, povesti de citit

Potrivit scriitorului Simon Winchester, Tristan da Cunha este cea mai izolata, permanent-populata insula de pe pamant. Si putem spune ca este un loc ciudat, iar Winchester o stie cel mai bine, mai ales ca a si fost impiedicat sa mai calce pe aceasta insula.

Tristan da Cunha este un mic grup de insule vulcanice din sudul Oceanului Atlantic, situat la 1.750 de mile de Africa de Sud. Este deasemenea numele insulei principale, care are in jur de 38 mile patrate suprafata. Grupul de insule a fost descoperit in 1506 de catre marinarul portughez Tristao da Cunha, dar marea dura si agitata i-au impiedicat acostarea. Trei sute de ani mai tarziu, britanicii colonizeaza insulele, si se afla tot acolo si astazi.

Principala localitate, Edinburgh of the Seas, a fost amenintata de o eruptie vulcanica in 1961, fortandu-i pe rezidentii sai, in jur de 200 sau cam asa ceva (marea majoritate descendenti din 15 stramosi), sa fie evacuati in Anglia. La acea vreme au comunicat cu lumea exterioara doar folosind codul Morse. S-au intors pe insula doi ani mai tarziu, vazand de atunci de toate, de la TV la automobile. In 2005, li s-a dat un cod postal de catre Posta Regala, pentru a putea facilita cumparaturile pe internet. In ansamblu insa, viata pe Tristan da Cunha a ramas asa cum a fost intotdeauna – blanda, lina, si un pic ciudata.

Si acum inapoi la dl.Winchester… In timpul unei vizite din anii 80, el a aflat de un tanar ofiter naval ce s-a indragostit de o tanara localnica. De aici a urmat un roman despre dragostea celor doi, cu fragmente de poveste scrise chiar de tanarul ofiter, si cu masurile luate de locuitorii insulei. Pentru faptul ca a facut publica lumii tradarea lor desi a fost rugat insistent sa nu le divulge secretul, si si-a vazut de drum oricum, dl.Winchester a fost pus pe o lista neagra. Dupa ce i-a fost refuzat accesul pe insula de doua ori, admite in sfarsit acum, ca el mai degraba a simpatizat cu decizia lor.

„Calatoria”, spune el, „aduce cu ea multe responsabilitati: sa nu strici mediul, sa iei cu tine doar imagini, si sa nu lasi urme, asa cum spune mantra. Dar noi, in felul nostru lipsit de tact, putem face si alte stricaciuni mai putin evidente, ca impunerea sau incalcarea codurilor, violarea secretelor”.
„Trebuie sa recunosc ca in urma cu 25 de ani am facut si eu astfel de greseli. Deci s-ar putea ca aceasta lectie sa mi se aplice si mie, sunt inclinat sa cred ca mi s-a dat o lectie tarzie despre etica turismului iar oamenii de pe Tristan, obligandu-ma sa nu mai calc pe-acolo si sa stau departe, cred ca au fost extrem de indreptatiti.” O lectie a umilintei pentru noi toti.

Comentati?