Sub şi pe Vârful lui Stan, Munţii Mehedinţi:
Mai am o ţâră de treabă la sălaş, dar mărg acuş’… s-ajung pân’ disară, la noi în sat, că vin Sfinte Sărbători…
La sălaş e rânduială şi cireşul înflorit…
Apăi, mai după Paşti aşa… când s-o face iarba mai mare, oi urca şi cu vicele… Nu cu viceprimaru’ că şi iel-ui ocupat cu vicele lui…
Am gătat… şi mă dobor la vale… aşa le las tăte… în grija lu’ ăl de sus…
Nu, mă, copile, nu ăl de sus de pe creastă… că pe-acolo îmblă numa’ duhu’ lui Stan şi nişce turişci… – ci ăl de sus din ceruri…
Şi ţine minte, măi, copile, ce îţi zâşe uica… tu nu eşti „ăl de sus” , oricâta te-ai aburca pă munţii ăşcia… Tu eşti numa’ o dărabă de humă… Apăi, îmblă sănătos, Doamne-ajută!
Vorbele, cu tot cu accentul de rigoare, apartin lui Carol Varga. „Fotografiile au fost făcute de către Sanda Varga, pe la mijlocul lunii mai, în 2006” spune Carol.
o piatra
- Edit
frumuseti…
numai frumuseti!
si de vorbe, si de locuri…
Multumiri!
Lucia Reich
- Edit
😀