Cum frumos si sensibil spunea o prietena a mea ieri, „sa pretuim fiecare zi, chiar si una imbibata de tristete”. Ma intrebam, la aflarea mortii unei artiste uluitoare, ce s-o intampla oare cu oamenii precum Amy pe care Dumnezeu i-a inzestrat cu un talent urias? Unde se rupe legatura lor cu realitatea? Oare isi gasesc la final linistea … (sau ce-or cauta ei atat de intens aici) dupa ce ajung dincolo?