Cum frumos si sensibil spunea o prietena a mea ieri, „sa pretuim fiecare zi, chiar si una imbibata de tristete”. Ma intrebam, la aflarea mortii unei artiste uluitoare, ce s-o intampla oare cu oamenii precum Amy pe care Dumnezeu i-a inzestrat cu un talent urias? Unde se rupe legatura lor cu realitatea? Oare isi gasesc la final linistea … (sau ce-or cauta ei atat de intens aici) dupa ce ajung dincolo?
Quincy Jones spunea ca Amy Winehouse este atat de talentata, incat probabil ca vine de pe alta planeta, Elton John a spus ca „Amy este, fara indoiala, cea mai buna cantareata de pe Pamant” iar presa scria in urma cu trei ani: “Nu exista nimeni care sa fi capatat atata notorietate in numai 365 de zile”
Mi-e mila de ea, dar mi-e si ciuda in acelasi timp ca nici ea nici altii din jurul ei n-au putut sa-i impuna o minima masura. Stiu ca Dumnezeu nu le da pe toate. Unele mai trebuie sa le si inveti ori sa le capeti cumva pe drum … Stiu deasemenea ca era o rebela, dar si-a facut atat de mult rau ei, si asta nu pot sa pricep sub nicio forma … O voce unica, o personalitate deosebita … Cate-ar fi putut sa mai faca in muzica, in viata! Cum sa mori asa la 27 de ani?!
„Draga Amy, ne va fi etern dor de tine. Sa te odihnesti in pace. Cu toata dragostea mea, Brian” – a scris Brian Adams pe Twitter.
(foto: via pixdaus)