In loc de „La revedere”
Promit sa fie ultima referire despre Winemouse … asa mi-e drag sa-i spun dupa ce i-am descoperit fotografia din copilarie. Apoi, eu cel putin asta am sa fac, ar trebui s-o lasam sa se bucure de linistea pe care cu siguranta si-a dorit-o. Unicitatea vocii ei, frumusetea muzicii compuse si cantate de ea ne va ramane. Pacat ca-i doar atat de putina!
Love is a losing game, Amy
Cum frumos si sensibil spunea o prietena a mea ieri, „sa pretuim fiecare zi, chiar si una imbibata de tristete”. Ma intrebam, la aflarea mortii unei artiste uluitoare, ce s-o intampla oare cu oamenii precum Amy pe care Dumnezeu i-a inzestrat cu un talent urias? Unde se rupe legatura lor cu realitatea? Oare isi gasesc la final linistea … (sau ce-or cauta ei atat de intens aici) dupa ce ajung dincolo?