Iartă-mă! Dar nu pot să nu mă îndrăgostesc … Nu pot să nu mă îndrăgostesc de voci, de culori, de lumini, de pahare cu sclipiri preţioase chiar şi într-o bodegă insalubră. De ochi dumnezeieşti într-un trup diform sau într-o făptură cu totul dezagreabilă. N-am cum să nu mă îndrăgostesc de mine în fiecare zi, astfel încât să mă pot pedepsi, să mă pot biciui mai cu nesaţ poate la câteva secunde după.

Dupa un concert in Wuppertal, Germania, si-au dat seama ca ecoul, reverbul pe care-l au statiile de metrou favorizeaza cantecul, e un spatiu minunat asa ca au ales spontan sa incerce vechiul imn islandic „Heyr Himna Smiður”.

Voca People – este numele lor. Ceea ce urmeaza sa vedeti (sau mai corect sa auziti) sunt doar voci umane. Nici un instrument. Dar asta e definitia interpretarii a cappella; ceea ce aduc in plus Voca People este faptul ca sunt o trupa de teatru vocal international ce combina sunetele vocale cu o interpretare A Cappella cu arta de a tine ritmul la rap. Director Artistic: Lior Kalfo; Director Muzical: Shai Fishman. Admir grupurile de genul asta care pot canta orice si pot chiar suplini absenta instrumentelor muzicale … dar serios, nu inteleg de ce trebuie sa strice o astfel de performanta purtand niste costume stupide. Este si trupa de teatru, desigur, dar ce au avut glugile de lame in comun cu teatrul si cu vocile lor extraordinare …